Hei!Scuze pentru timpul care ati asteptat pana sa pun next-ul!Dar promit sa va captivez cu acest al doilea capitol.Enjoy it!
M-am trezit.Ma aflu intr-un pat la spital incercand sa-mi amintesc ce se intamplase.Pe un alt pat de langa mine se afla Stefan.Acum imi amintesc!Cand am iesit pe coridorul spitalului i-am gasit pe parintii lui Stefan negri de tristete.Lacrimile acestora fierbinti porneau de la ochi si coborau domol ca un rau cu apa calda.M-am indreptat spre acestia si le-am zis:
-Care mai este starea lui Stefan?A iesit din coma?
-Se para ca nu,pana acum.Noi suntem aici de azi noapte si doctorul ne-am zis ca cel mai repede isi va reveni astazi dupa ora 10.Iar acum e abia 7 jumate.
La auzul acestor vorbe picioarele mi s-au inmuiat dintr-o data,iar mainile imi tremurau ca niste ramuri.As fi vrut sa fiu acolo im momentul in care se va afla daca isi revine sau nu,dar a trebui sa ma duc la scoala,cu toata acea melancolie.
Cand am ajuns acolo,l-am gasit imediat pe Andrew care mi-a spus ca a vorbit adineaori cu parintii lui Stefan si ca starea acestuia e una mai buna.La auzul acestor vesti parca inima a inceput sa bata mai tare iar urma acea de frica s-a risipit imediat.
Vlad,dusmanul nostru din clasa s-a umplut de furie la auzul vestii ca Stefan a iesit din coma,exact asa cum am crezut.Iar la ziua ecestuia vroia sa vina si sa para dragut cu acesta,dar defapt sa-i distruga petrecerea acestuia.M-a uimit atitudinea acestuia,dar stiam ca asa e el si ca asa va fi mereu.
Dupa scoala am pornit in graba spre spital unde i-am gasit pe parintii acestuia foarte bucurosi de revenirea copilului lor,iar pe Stefan cu zambetul pe buze.M-am indreptat grabit spre acesta si l-am impratisat cu cea mai mare fericire si i-am zis ca de acum inainte voi fi mereu alaturi de el.La auzul acestor vesti Stefan mi-a zis:
-Nu stiu ce m-as face dara tine si Andrew care ma sprijiniti mereu si sunteti alaturi de mine in momentele grele,doi prieteni adevarati.De aceea m-am hotarat sa va chem doar pe voi doi la ziua mea pentru ca nimeni altcineva in afara de voi nu ma tradeaza ca pe un prieten.
-Ai dreptate,ceilalti sunt doar niste prefacuti care defapt vor te faca sa te simti prost sau chiar sa-ti faca rau,precum Vlad.
Am mai stat o jumatate de ora cu Stefan,iar apoi i-am zis acestuia ca o sa ma vin spre seara sa-l vad,intrucat ii dau drumul abia maine.
M-am indreptat grabit spre casa sa imi revad parintii care probabil erau foarte ingrijorati caci nu am dormit acasa si totodata sa le povestesc tot ce s-a intamplat.
Ajuns acasa parintii se aflau in bucatarie si pareau foarte ingrijorati.M-am dus la acestia si le-am spus:
-S-a intamplat ceva grav de sunteti asa suparati?
-James,fiule bine ca macar tu te-ai intors acasa,caci Danielle e plecata de doua zile intr-o tabara in Brazilia si pana acum nu ne-a dat nici un semn,iar la televizor am auzit ca un avion plecat din Boston zilele trecute s-a prabusit in apropiere de Rio de Janeiro.O,Doamne sper sa nu fi fost in avionul acela!
-Stati linistiti ca m-a sunat pe mine Danielle si mi-a zis ca sa nu ma sperii ca ea nu era in avionul spre Rio de Janeiro,ci in cel spre Brasilia.
Parintii s-au linistit imediat.M-au intrebat imediat unde am fost si le-am povestit tot cu lux de amanunte,iar acestia mi-au zis ca sunt un prieten tare bun.Apoi le-am spus ca sunt tare obosit si ca ma duc la mine in camera sa ma culc.Dar cand am intrat in camera am revazut-o pe fantoma mea care mi-a zis:
-Eu l-am adus pe Stefan in coma...
