- Part 1
Era 10 dimineața, ca de obicei îmi beau nelipsita cană de ciocolată caldă și merg să-mi fac plimbarea de dimineață. Mă plimbam pe străzile Los Angesului, era linistit, parcă prea linistit. Dintr-o dată mă ciocnesc de o persoană, o persoană cam ciudată. Hmmm. Era imbrăcat tot in negru, nu puteam vedea nici o perticică din corpul lui cu exceptia zâmbetului, un zâmbet cunoscut, dar al cui? Plecase fără măcar să-și ceară scuze, ce om. Tot drumul m-am gândit la cine ar putea fi, dar ajunsem acasă la Alice, prietena mea cea mai bună, ne cunoastem de la grădiniță.
Alice are 18 ani la fel ca și mine, este o fire cam bad girl, ca să-i zic așa. E foto model și are arele acelea de diva. O iubesc, este alături de mine mereu și ne înțelegem cel mai bine de pe planeta asta, poate ne mai certăm, dar asta nu ne opreste să nu fim cele mai bune prietene.
Ajunsem la ea, in fata casei, bat la usa.
- Hei, Miley! *spune Alice*
- Hei, Alice! Ce faci? Te deranjez?
- Nu chiar de loc! Intră.
- Scuze că nu ți-am zis că vin, dar mă plimbam și am ajuns pe aici și m-am întrebat de ce să nu vin să stau cu tine. Oricum, mi s-a întamplat ceva ciudat.
- Povestestemi! *spune ea curioasă*
- Păi, ca în fiecare dimineață, mă plimbam și am dat peste un tip misterios, mă ciocnesc de el și pleacă. Singurul lucru care am putut să-l observ la el a fost zâmbetul, care mi se pare cunoscut și nu știu de unde să-l iau.
- Nu-i da impornat! Cine stie cine era.
- Mda.
Am mai stat, am vorbit și ne-am uitat la un film, o comedie. Era cam 18:34, îmi sună telefonu, era mama, ca de obicei, exigentă și îngrijorată.
- Unde esti?! Ai plecat de la 10 si nici ca te-ai întors! *spune ea nervoasă*
- La Alice, mama. Scuze că nu te-am anunțat.
- Nu mai zice nimic! Treci acasă!
- Dar..
- Nici un dar! Acasă!
- Bine, pa!
- Pa!
*Închisese*
- Cine era? *Întreabă Alice*
- Ca de obicei, mama. Vrea sa merg acasă.
- Oke. Dute.
- Bine. Pa! Poate ne vedem mâine.
- Pa.
Plecasem și pe drum spre casă dau iar de tipul misterios, era la fel îmbrăcat, în negru. Trece pe lângă mine nepăsător și eu mă uitam după el să văd unde se duce. Nu i-am mai dat importanță, mi-am continuat drumul, mă astepta mama. Ajung acasă îmi las geanta în cameră și cobor la masă, acolo erau toți, mama, tata si sora mea, Jessie. Mă așez la masă îmi iau tacâmurile și încep sa manânc.
- Nici bună seara? Nimic? *spune mama*
- Bună seara și pofta buna!
- Așa respect ai tu fața de noi?
- Îmi pare rău, dar sunt obosită, nici nu mai știu ce e cu mine.
- Las-o dragă. Este cu capul in nori dupa cate se vede. *intervine tata râzând*
- Ba nu tată! *rusinata*
- Eh nu. Te știu eu.
- Hai gata cu vorba! Suntem la masă! *intervine mama*
Mâncasem și am plecat la mine în cameră și mă tot gândeam la acel “misterios” băiat. Stăteam în pat, mă uitam pe tavan și nimic, tot nu știam de unde să iau zâmbetul acela fermecător. Am stat ore în șir gandindumă la asta, dar nimic. Mă săturasem să mă gândesc la el, așa că am mers să fac un dus să mă liniștesc. Am intrat in duș și am lăsat ca toți stropii de apă să se scurgă pe pielea mea. Încercâm să uit, să nu mă mai gândesc la el, dar degeaba. Ieșisem din duș lăsând vapori de apă să iasă din corpul meu firav. Mă îmbrăcasem în pijamale și mă pusesem în pat. Dintr-o dată aud un zgomot venind de la balconul camerei mele, era cineva, cineva misterios. Mă apropi de geam și văd că era acea persoană pe care am văzut-o azi de mai multe ori, își dă gluga jos din cap, era Justin. Ma dau un pas mai în spate, uimită.
- Deschide usa!*spune Justin*
Îi deschisesem ușa neștiind ce să fac l-am luat strâns în brațe.
- Ești tu! Tu ești acela pe care l-am văzut azi. De ce ai venit aici? S-a întâmplat ceva?
- Nu! Te-am văzut azi și mi-era dor de tine, toată ziua m-am gândit la tine. Chiar dacă nu ne cunoaștem, simt ceva pentru tine.
- Wut?!
- Ce ai auzit, îmi ești simpatică și vreau să te cunosc.
- Mda. Dacă mă prinde mama, nu e tocmai ok. Pentru că ea nu e de accord cu baieții și astea, e cam exigentă.
- Nu e nimic. Haide afară, în parc, vorbim acolo.
- Esti nebun?! O să mă omoare dacă lipsesc la ora asta.
- Nu-ți face griji! Haide cu mine!
Mersem pe balcon si Justin vroia să coboare.
- Stai! Tu vrei să cobor pe geam? Mi-e frică! *spun eu*
- Nu-ți face griji! Hai la mine in brațe și coborâm amândoi.
Coborâsem până jos în siguranță, am mers la masina lui Justin unde el mi-a deschis portiere. Am intrat amândoi în mașină și am pornit spre parc. Nu stiam de ce face asta, de ce își pierde timpul cu mine, de ce?
Am ajuns în parc și ne-am așezat pe o băncuță de acolo. Am început să vorbim, să ne cunoastem.
