Viktor coborâ din mașina sa, cu ochelarii negrii pe ochi, dar vizibil iritat. Pășea apăsat spre depozitul lor. În lumea supranaturalilor există un concept sfânt: totul trebuie să tindă spre echilibru. Nu trebuie să profite nimeni de nimeni. Astfel, vampirii sunt de cele mai multe ori, infiltrați în centre de transfuzii sau spitale, încât să existe o sursă și o rezervă de sânge, iar oamenii nevinovați să nu fie răniți pentru supraviețuirea lor.
Această rezevă de sânge era bine păzită de cei mai în vârstă și mai competenți vampiri din fiecare district, în cazul nostru, de Kol Kozlov și Viktor Krushenko, cei doi vestiți Înger și Diavol. Din momentul în care au preluat conducerea, acum aproape o sută de ani, totul a mers lin, fără nici un incident de genul celui produs recent, respectiv să fie spart depozitul lor.
Ajuns la ușile mari de fier, ceva i-a atras atenția, un bilet cu un scris la limita citirii.
- E doar începutul, citii Viktor cu voce tare.
Înșfăcă blestemata aia de hârtie și se enervă și mai rău. Introduse cifrul specific, iar ușile se deschiseră larg. În fața sa apărea marele depozit, teoretic invincibil, acum jumătate gol. Cât timp Viktor inspectă daunele, pe ușă intră omul său de bază aici, Ivan. Acesta își salută șeful cu respect.
- Dacă era bună ziua, nu eram în situația asta, pufni Viktor nervos. Uite ce era pe ușă.
Ivan apucă hârtia pe care i-o întinse șeful. Aruncă o privire și se încruntă.
- Cum naiba a trecut de pază și cum a aflat că e aici depozitul nostru?
- Asta mă întreb și eu, Ivan.
În mod normal puține persoane știu de locația acestui loc, în afară de securitate.
-Cassandra știe? Întrebă Viktor privind în jur.
Tocmai pentru a păstra acel echilibru necesar pentru ca toți să trăiască în pace, în fiecare district există o vrăjitoare, mai presus de celelalte, care lucrează cu vampirii încât totul să fie protejat. În acest district, aceasta este Cassandra, cu care Kol și Viktor sunt în relații foarte bune.
Un alt rol important al vrăjitoarei din district este să păstreze liniștea între supranaturali și să medieze orice conflict ar apărea. Nu a mai fost cazul să joase rolul arbitrului de sute de ani, dar teoretic, este de competența sa.
- Nu am apucat să o anunț, a răspuns Ivan privind în jos.
Viktor aruncă o privire spre el și îi spuse, în drum spre ieșire:
- Spune-i că o rog să mă contacteze cât de curând. Și vreau totul mutat în celălalt depozit, cu securitate de zece ori mai strictă. Cine a făcut asta are tupeu, nu aș vrea să se repete situația asta.
- Da, șefu'! se auzi în surdină în timp ce Viktor ieșea la lumina soarelui. Acesta își ajustă ochelarii pe ochii și urcă în mașină gânditor. Trebuia să îi dea de cap acestei probleme, cât mai curând, fâră să afle prea multă lume.
Musafirii lor, deja de două săptămâni, erau cazați în casa de vacanță a lui Kol și Viktor, undeva la marginea orașului. Deși era intrigat de motivul pentru Andrey s-a întors, mai ales însoțit de prietenii lui, Viktor nu se băga, era strict problema lui Kol. Avea chestii mai importante de rezolvat.
Totuși, exista o anumită persoană care i-a stârnit atenția lui Viktor. Vrăjitoarea șatenă și înaltă era de o aroganță care îl intriga și îl enerva, deopotrivă. Sărutul acela de la cursă l-a stârnit, iar cealaltă tentativă, când ea s-a evaporat din brațele lui a fost cireașa de pe tort. Altele făceau coadă la ușa lui, iar vrăjitoarea asta încerca să se joace cu el. Era hotărât să i-o plătească.
