Hei, aici Anda, care incepe sa se apuce de treaba.
In primul rand vreau sa anunt ca am facut cateva schimbari: am unit capitolele 3 si 4, rezultand un capitol mai lung, dar inchegat, coperta noua si o mica schimbare de cast ( Il ador pe Vlad *-*). Ce ziceti de asta?
In al doilea rand in dreapta o poza cu Viktor si Selena in viziunea mea si o melodie de care sunt obsedata recent :D
Mai am de zis doar ca astept pareri cu ce va place si mai ales ce nu va place. Spor la citit ^^
"If you do not tell the truth about yourself you cannot tell it about other people."
— Virginia Woolf
Judecând după zâmbetul încântător pe care îl afișa Viktor Krushenko în momentul în care intră în clubul pe care îl deținea, se putea spune că zicala cum că noaptea e un sfeștnic bun era total adevărată. Spre deosebire de seara trecută, când era atât de nervos încât ar fi omorât pe oricare spunea ceva care l-ar fi deranjat, domnul Krushenko era acum foarte calm, lucru destul de necaracteristic lui. Dădu bună ziua angajaților lui și aproape le zâmbi. În fond, avea și motive să fie așa calm, căci își plănuise o răzbunare crâncenă pe micuța vrăjitoare. Ori își va lua tălpășița, ori îi va cădea la picioare. Totuși spera ca varianta corectă să fie cea din urmă. I-ar fi plăcut la nebunie să o supună și să o facă a lui.
-Ce-i cu tine așa vesel? Ai reușit să-ți faci părul în mai puțin de o oră în sfărșit? îl luă peste picior Kol, care tocmai intra în biroul lui, la cam un sfert de oră după venirea lui.
-Nici măcar glumele tale proaste nu îmi pot strica dispoziția.
Viktor îi aruncă o privire nu prea drăguță prietenului său, apoi se opri în fața oglinzii și își aranjă sacoul de un albastru asortat cu ochii lui.
- Defapt, cred că voi reuși să îți stric dispoziția.
Viktor îi aruncă o privire lui Kol. Era intrigat de vorbele lui și totuși sigur că nimic nu putea fi atât de grav.
-Kendra, vrăjitoarea, nu cooperează deloc. Și asta nu e tot. În timpul în care Miranda și Jack au adormit, ea a încercat " să dea foc" celorlalți paznici ai ei. Din fericire, doar unul dintre ei a avut arsuri grave.
Viktor, încă în fața oglinzii, se încruntă. Vrăjitoarea aia era o durere în fund, ca și situația în sine. Trebuie să îi dea de cap cât de curând. Toată povestea asta se lungea prea mult. El își luă telefonul de pe birou și plecă fără să îi mai adreseze nici un cuvânt lui Kol.
-Încep să mă satur de asta! pufni Kol.
-Iar vorbești singur?
În spatele lui, Andrey rânjea. Kol se întoarse și îi aruncă o privire urâtă, apoi se îndreptă spre biroul lui.
-Sunt aici.
Andrey închise ușa și apoi se așeză pe unul dntre scaunele din fața biroului. Urmă un moment de tăcere. Andrey aruncă o privire pe geam, aflat chiar în spatele Calliopei.Era o dimineață, aproape după amiază tipică de început de vară. Razele soarelui străluceau discret, încă neluminând din plin încăperea. Una dintre raze se oglindea în inelul cu nestemate al blondei, împrăștiând mici curcubeie pe și în jurul mâinii ei.
-O să trec direct la subiect. Vreau să știu care este adevăratul motiv pentru care ești aici, zise vampiroaica lipsită de vreo inflexiune în voce.
Își ridică ochii mai sus de nivelul mâinilor ei, privind-o astfel în ochi pe Calliope, niște ochi verzi, frumoși, dar totuși atât de diferiți de ai lui. Privirea ei era goală, nu exprima nimic, un rezultat al atâtor ani, poate chiar zeci de ani de exercițiu. Să îți ascunzi emoțiile, să nu lași pe nimeni să vadă ce e în mintea ta era un lucru vital dacă voiai să rămâi în viață, în special în lumea vampirilor și supranaturalilor. Dar la fel de important era să fii tu însuși cel care deslușește și citește o persoană. La fel ca într-un joc de poker. Dacă ești atent la ceilalți jucători și vezi micile gesturi, expresii ale feței ce îi trădează, atunci ești cu un pas mai aproape de câștig, însă dacă tu însuți te dai de gol balanța se înclină, dar nu în favoarea ta.
