Kilometri

(#1) 18 August 2013

Sa incep cu inceputul..

Acum doi ani eram la ziua celui mai bun prieten de-al meu. Eram pe canapea, dintr-o data ce ma trezisem cu o perna in fata. Era o fata nu ii stiam numele. Am intrebat-o daca ea aruncase cu perna in fata mea, incepuse sa rada:

- Ea: Taci "hihi" (cu un ras de copil mic)
- Eu: Nu vad ce e asa amuzant (dar in acelasi timp, ma bufnea si pe mine rasul)
- Ea: Esti un fraier (cu acea privire copilareasca uitandu-se la mine rusinata)
- Eu: "Haha" Nas mare (incercand s-o tachinez)

Urma sa imi spuna ceva dar, restul prietenilor au propus sa jucam adevar si provocare. Incepusem sa ma imbat un pic de la bere (eram pampalau de fel si era prima data cand ma imbatasem) abea daca mai puteam sa vorbesc. Se facuse seara, majoritatea dintre toti invitatii au plecat. Ramasesem doar eu, prietenul meu cel mai bun si inca doi baieti. Ne-am uitat la meci pana ce adormisera toti.

(Dupa un an de la ziua onomastica)

23 Iulie 2014:

Eram afara si tocmai aflasem de la parintii mei ca vom pleca in Anglia ziua urmatoare. Atunci eram cu toti stransi afara eu si toti prieteni mei, zburdand alergand si multa distractie, insa in sinea mea imi veneau toate momentele si tampenile si amintirile cu ei toti. A****i, unul din cel mai bun prieten de-al meu ma intrebase:

- A****i: I***t, esti ok?...
- Eu: Ihmm...eh...mda sunt bine (incercand sa schimb subiectul)..
- A****i: Hmm... Nu pari!
- Eu: Ă..tocmai m-au sunat ai mei, au spus ca maine dimineata plecam spre Anglia detot..
- A****i: Pff.. Intr-un fel pentru tine e ceva tare va fi frumos, insa... cand ne vom revedea.. sti nu ti-am spus cuvinte dastea asa siropoase in fata dar ne vei lipsi. Imi vei lipsi fratioru' meu.. (Incepand ca lacrimile sa ii curga un pic)

Era prima data cand l-am vazut ca plange (poate parea prea fetita dar el deobicei era cel dur)... Eram mirat dar in acelasi timp si trist si parca ma luau si pe mine lacrimile umpic..

- Eu: Stiu frate ne custoastem de 4 ani jumate nu pare mult cand o spun dar cand ma gandesc la toate tampenile care le-am facut noi pare o vesnicie de cand ne stim, indiferent de ce se va intampla tu sti doar ca noi ramanem frati pe viata!

(Zambind intr-un final mi-a raspuns:)

- A****i: Asa e ai dreptate ne vom vedea curand si va fi la fel ca pe vremuri indiferent unde te vei duce tu de acum incolo, doar vom ramane frati mereu!

August 2015:

Tocmai ce venisem obosit de afara intrasem la mine in camera, eram pe facebook. Foarte plictisit cu chef de nimic. Ma luase somnul pentru 2 minute pana cand vad o notificare pe instagram. O fata imi ceruse fb in comment. Nestiind cine era defapt acea fata, eram plictisit asa ca de ce sa nu imi fac prieteni noi?! Dupa jumatate de ora primisem un mesaj pe facebook. Era de la acea fata:

- Ea: Heii
- Eu: Heii tu ai cumva un var pe nume B****n?
- Ea: Da! De unde stiai?
- Eu: A pai sunt un prieten bun de-al lui.. nu stiu daca ai auzit de mine prin cartier dar mi se mai spunea si "B****i"..
- Ea: Imi pari cunoscut asa dupa porecla :)
- Eu: Pai mi se pare ca tu ai si o sora mai mare, si stai pe "grota" in prelungire.. :))
- Ea: Da asa e..hmm... Da sti prea multe despre mine :) , eu nu stiu prea multe despre tine nu e corect :)
- Eu: Poate ca sunt spion :)
- Ea: Dwaa 🙈
(Incercand sa nu ii arat ca sunt ignorant, pana la urma asa eram eu atunci si i-am zis)
- Eu: Bun atunci, poate mai vorbim maine :)
- Ea: Mm.. Ok "B****i"😂 noapte buna pa ❤
- Eu: Noapte buna. ❤
(Dupa 5 minute...)
- Ea: Ai grija de tine! 🙈❤
(Nu prea ma cunosteam cu ea si deobicei adica defapt nimeni nu mi-a spus un "ai grija de tine" pana la ea...si intr-un fel mi se parea frumos din partea ei chiar daca era doar un simplu "ai grija de tine" vazut de mine, insa nu era asa simplu)
- Eu: Si tu 💋

3 decembrie 2015:

Deja eu si acea fata ne imprietenisem de minune, doar ca pana in iarna a fost un moment de tacere intre mine si ea, nu ii mai scriam. Totusi ea imi lasase de doua ori mesaje pe facebook dar eu ignorant cum eram i-am blocat mesajele. Nici eu nu stiam de ce ignoram pur si simplu ca un fraier.
Auzisem telefonul vibrand. Era un mesaj pe insta. Uitasem ca o aveam la follow si pe insta;

-Ea: Ti-ai facut wapp? 👊👊
-Eu: Da
👊👊😂
-Ea: Vreau nr tau

Dupa ce i-am dat nr incepusem sa tot vorbim pana cand eu incheiam discutia mereu plictisindu-ma si ignorand-o si atunci. Dar... totusi chiar daca nu vorbeam asa des unul cu altul, ma intelegeam cel mai bine cu ea. Ea ma intelegea. Imi intelegea problemele si ma sfatuia; asa cum nimeni nu o facuse pana la ea.. Incepeam sa ma indragostesc un pic de ea, nu stiam nici eu ce se intampla cu mine si cu mintea mea.

6 decembrie 2015:

Ea era intr-o relatie deja. Era cu un tip mai orgolios si indiferent de fel. Bine nu ma deosebeam de nimeni, nici eu nu eram un sfant. O intrebam cum se poarta cu ea. Imi spunea ca isi uraste relatia si ca totusi punea la suflet toate vorbele goale spuse si toate serile in care a plans ea mi le povestea mie. "Mi-e?" (ma intrebam in sinea mea); "de ce mie, si nu altcuiva care ar putea s-o asculte mai bine ca mine. De ce eu? De ce mie imi spune atatea desi nu prea vorbim deobicei unul cu altul. De ce?"..