Kilometri

(#4) ..Niciodata nu e prea tarziu..

Decembrie 2015:.

De multe ori ea ma intreba daca am vreo criza de gelozie, deoarece mai iesea cu baieti dar totusi eu nu tineam cont de gelozie asa mult atunci..pana cand.....
Mi a dat mesaj si mi a zis ca a fost cu o prietena la ea acasa si inca un baiat venit din intamplare care era prietenul prietenei ei cele mai bune.. apoi auzisem de la ea ca l a muscat de gat ca sa i dea tel inapoi. Eu atunci incepusem sa izbucnesc in tipete in gandul meu punandu mi mereu aceasi intrebare "de ce mi e asa frica sa i arat ca sunt gelos ? ". Odata cu gelozia patrunsa in venele capului meu, realizam ca incep sa o iubesc cat mai mult pe zi ce trece dar tot odata imi era frica sa i si arat aceste sentimente fiindca trecutul imi fusese prea dur ca sa mai las pe cineva sa ma cunoasca vreodata cu adevarat.
Mereu m am temut ca cineva sa ma cunoasca cu adevarat, ba din faptul ca trecutul imi era un dusman plin de un abis al amintirol moarte ce imi spintecau nervii zilnici, ba constiinta care imi zicea sa nu cumva sa si bata joc acea persoana care m ar cunoaste cu adevarat vreodata. (De ce?) fiindca oamenii vor spectacol iar pe ei niciodata nu i intereseaza daca esti bine sau nu. Ei bine punandu ti acea intrebare de "esti bine fratioare?" e doar de amuzamentul lor critic.
Insa ea; ea avea acel ceva ce nimeni nu l avea.. era perfecta pentru mine si inca este. Avea acel (unic) in ea care o diferentia cu mult de alte fete si o facea sa para atat de sigura si matura, ceva ce rar intalnesti la o fata mai mica cu 1 an si 4 luni de cat tine. Ma simteam diferit comparand convorbirile mele cu ceilalti fata de convorbirile mele cu ea.. totusi sunau si aratau la fel insa doar eu as putea intelege asa ceva. Incepand sa o cunosc zi de zi cat mai bine sufletul meu se deschidea tot odata cu iubirea primita din partea ei ce imi alina sufletul si tot odata DORINȚA DE A FII LANGA MINE IN ACEL MOMENT SI TOT TIMPUL! Aveam o obisnuinta amandoi sa ne scriem romane de cate 200-300 de cuvinte cel putin atunci cand implineam fiecare luna impreuna. Lucrul ciudat misterios si in acelasi timp si foarte marcabil era ca, facusem craciunul si revelionul impreuna (chiar si de la o distanta de 21.000 km). Da suna ciudat dar toate aceste doua sarbatori le am petrecut impreuna doar prin a ne tasta cate um mesaj de "te iubesc" ..suna trist dar uneori te intrebi "De ce? De ce, cei mai tari oameni pe care ii poti cunoaste vreodata se afla la asa o mare distanta.. ? De ce!!!!!!!!!! " Crudul raspuns este ca uneori e nevoie de departare pentru apropiere pentru ca viata separa doi oameni ca sa se observe cat de mult se iubesc si cata apreciere este intre ei doi..
Sa nu uitam de cuvintele dureroase alea care sunt mereu aceleasi si te fac sa plangi in hohote dupa persoana iubita sub forma de "Am nevoie sa fii aici "...