(Citeste si cu muzica adaugata mai sus)
Noiembrie 2016:
Aveam 11 luni deja, ne certam des chiar foarte des mai din nimicuri. Ne am si schimbat unul pentru altul, simteam acea bucurie sufleteasca de care eram constient ca nu o voi mai avea vreodata pentru o persoana. De cand o cunosc adora ideea cu viitorul, imi arata din putinte si neputinte cat de mult ma iubeste. Totul era ceva prea frumos ca sa fie si de durata..
Noiembrie 27:
Aceste luni ma copleseau si imi dadeau speranta sa lupt. Ma uitam la toti cei din jur cum aveau despartiri in relatii la distanta la 5, 7 chiar si 11 luni, iar eu inauntrul meu ma bucuram si sarbatoream in mine faptul ca am putut lupta si peste aceste luni. Insa de a 11a luna mi a fost cea mai mare frica.. Stiam ca ceva se va spulbera. Credeam ca este un gand prost sau un optimistm neexistent. Dar nu imi imaginam asta..
Noiembrie 28:
Nu eram sigur pe mine. Respiram greu la orice pas care il faceam spre casa dupa ultima mea suparare.. Stiam ca ceva avea sa se schimbe insa in drum spre casa inca mai speram. Dar uneori speri degeaba, uneori speri acum si nu mai speri decat cand speranta iti va reveni. Cum ziceam, oameni pleaca. Aceasta parte este o esenta ce trebuie suportata in viata indiferent ca ne obijnuim, indiferent ca nu. Ceea ce ma bucura este ca inca pot lupta, aștepta si spera.
Anjusesem acasa era 16:30, vorbisem in sictir azi prin mesaje cu ea. Fara sa stiu ce se poate intampla, credeam ca va fii la fel ca celelalte suparari de-ale mele cu impacari dulci si o particica din a continua sa speram amandoi. Dar de multe ori te consumi si iti ajunge sa mai lupti pentru persoana iubita in cazul ei. Nu o judecam, asta a fost si este alegerea ei. (Mi a spus sa i las timp sa se gandeasca, la nici ea nu stie ce decat ca sa vada daca mai are vreun rost ca aceasta viata sa continue..) Am incercat cat am putut sa fiu dur sa nu mi se vada slabiciunea dar in zadar. Cum dracu poti uita acei ochi albaștri ce erai obijnuit sa te priveasca seara de seara si zi de zi.. Durerea asta sufleteasca e afurisita si ahh doare mai rau decat cea fizica! Inca astept si astept si sper! Inca lupt! Chiar daca este pe cont propriu pentru un timp! Sau poate pe veci! Nu eu am dreptul sa decid din pacate chiar daca deobicei o decizie se i-a in doi! As fii vrut sa ma asculte mai din adanc nu doar cu urechile..
Ma inchid in mine si ma semnez vesnic al tau suflet. A*
CITEȘTI
Kilometri
Romance...Te indragostesti de cine te indoiesti mai mult la inceput...iar... ...Uneori intalnim unele persoane ce ne schimba total viata...
