Meet me in Paris

Capitolul 10

- Chloe mai incet!
Acul vitezometrului urca tulburator de repede facundu-mi adrenalina sa imi pompeze prin vene. Traiam o senzatie unica de frica combinata cu placere. Intregul meu corp vibra intre timp ce schimbam vitezele.
- Ia-o mai incet.
Am intors privirea spre Josh citindu-i panica din ochi.
- Oh, si pentru numele lui Dumnezeu uita-te la drum! Rasul lui fortat ii trada o urma de frica.
- Domnule pilot... va este frica cumva?
- Imi este frica pentru tine. Nu vreau sa patesti ceva. Si sa nu uitam, daca v-om avea un accident presa te va poza in lenjerie intima. Stiu ca este foarte sexy si iti place sa o expui, dar nu cred ca vrei sa apari in ziar.
- Hei, nu e amuzant. I-am tras un ghiont in joaca.
- Te rog, doamne, nu lua minile de pe volan! Vrei sa imi cauzezi un atac de cord?
- Am inteles, sa traiti!
- Esti o adevarata pacoste. Zambetul sau strengar imi facea inima sa tresalte.

Josh isi facea de lucru cu radioul, probabil incercand sa isi ascunda emotiile. Frica? Placere? Poate si nebunie se puteau citii in ochii lui sticlosi. Stiam atat de putine lucruri despre el si totusi el imi aflase intreg trecutul intr-un moment de slabiciune. Eram dezbracata de emotii si sentimente in fata lui. Adevarata Chloe pe care putini au reusit sa o cunoasca si totusi la care Josh a ajuns.
- Ia-o la stanga pe prima strada, iar apoi coteste la dreapta. In aproximativ 500 de metri ajungem la destinatie.
- Asa rapid? Credeam ca va dura mai mult, spun eu cu glas trist.
- Iti place adrenalina, micuta domnisoara?
- Cred ca imi place sa sfidez regulile. Uh, bine punctat.
- Aici!
Pun o frana brusca care ma propulseaza in fata si imi multumesc in gand ca mi-am pus centura. Reusesc sa iau curba in ultimul moment si il zaresc cu coada ochilui pe Josh cum isi recapata respiratia.
- Esti nebuna!
- Stiu.. imi cer...
- Dar imi place. Imi face cu ochiul si imi recapat increderea in mine. Apas acceleratia si simt cum sunt impinsa cu putere in scaun. Zaresc linia de sosire si sunt din ce in ce mai increzatoare. Poti sa o faci! Poti sa castigi. Gonim cu 190 la ora pe drum, iar intr-o fractiune de secunda totul se destrama in jurul meu.
- Josh? Josh? J... O durere puternica ma sageata in coaste. Incerc sa trag aer in piept, dar nu pot. Ma zbat sa trag aer cu lacomie, dar plamanii mei refuza sa se deschida. Linisteste-te. Numara pana la 3 si apoi respira... 1, 2... Imi recapat rasuflarea cu greu si incerc sa imi deschid ochii, dar in momentul de fata mi se pare cel mai complicat lucru.
- Josh? Ce se intampla? Cred ca plutesc. Simt un corp cald lipit de al meu si incep sa plutesc.
- Josh? Glasul meu se frange, dar o lumina puternica ma loveste. Reusesc sa imi deschid ochii si privesc in gol.
- Chloe? Chloe? Te simti bine? Chloe... te rog raspunde-mi.
- Josh?
- Nu raspunde! Chloe te rog nu ma lasa. Te rog raspunde-mi! Simt ceva cald scurgandu-se pe fata mea. Plang?
- Josh!
- M-ai speriat de moarte. Am... am crezut...
- Sunt... sunt bine. Lacrimile i se scurg incet pe obraji si ii citesc ingrijorarea din ochi. Nu tu plangeai.
- Ce... ce s-a intamplat?
- Ai pierdut controlul volanului in timp ce Ella te depasea. Ii arunca o privire plina de venin, iar aceasta se face mica in spatele lui Alex.
- Imi pare rau. Nu credeam ca te vei speria si vei pierde controlul masinii. In glasul ei se descifreaza o urma de superioritate.
- Nici macar nu iti poti cere scuze normal, maraie Alex. Puteau sa moara. Chiar nu iti pare rau? Accentueaza ultima propozitie facand-o pe Ella sa se cutremure.
Wow, Alex tine cu mine? Cred ca ar trebui sa imi pierd constiinta mai des.
- Eu... imi pare rau.
Simt muschii lui Josh incordandu-se, incercand sa se abtina. Haide Chloe, zi ceva, altfel va iesi urat. Chiar daca Ella m-a urat din prima secunda stiu ca nu a facut-o cu intentie. In ochii ei se citeste tristetea. Pot sa imi dau seama ca e indragostita de Josh de mult timp, iar el nici macar nu a observat acest lucru. Biata fata. Intr-un fel o inteleg.
- E in regula. Suntem cu totii bine, iar asta e cel mai important. Inca zac in bratele lui Josh, pe jumatate intinsa pe trotuar, dar nu sunt sigura ca pot sa stau in picioare. Nici macar nu sunt sigura ca pot sa ma ridic. Parca citindu-mi gandurie ma ridica fara ezitare intreptandu-se cu mine spre masina.
Masina! O doamne, o doamne, o doamne! Rahat! Va trebui sa ii dau ultimii bani economisiti pentru reparatii.
Intr-o fractiune de secunda ajunge pe scaunul din stanga mea. Imi mangaie incetisor fruntea, dandu-mi la oparte parul.
- M-ai speriat de moarte. Credeam ca te-ai ranit grav.
- Sunt bine. Nu cred ca am patit mare lucru.
Poate doar ti-ai pierdut demnitatea, avand in vedere ca esti intr-un neglijee si un palton. Macar ai o pereche de conversi in picioare. La dracu! Nici macar nu m-am gandit la asta.
- Nu te ingrijora, nu s-a vazut ce ai pe sub palton. Am avut eu grija de asta.
- Tu... poti sa imi citesti gandurile?
- Nu, rade copios, dar esti rosie ca un rac.
- Oh, e tot ce pot sa spun intr-un moment ca acesta.
- Stai linistita sunt sigura ca prietenii mei au mai vazut femei frumoase plimbandu-se asa pe strada. Imi face cu ochiul, iar eu ii dau un ghiont in joaca. Mergem la spital pentru un control. Vreau sa fiu sigur ca esti bine.
- Dar sunt bine, nu am patit nimic, protestez eu.
- Nu este negociabil. Ai fost inconstienta pentru cateva minute si m-ai speriat de moarte.
- Imi pare rau.
- Nu iti mai cere scuze, nu e vina ta.
- Eu... imi pare rau.
- Chiar nu poti sa faci ce ti se cere, rade Josh.
- Nu, nu prea.

Durerea de cap a inceput sa dispara. Medicul  l-a instiintat pe Josh ca sunt bine dupa mai multe examinari.
- Suntem gata, putem sa mergem.
- Dar... pe tine nu te-au examinat.
- Sunt bine.
- Josh...
- Sunt bine, vorbesc serios. Nu am nimic.
- Ai o vanataie deasupra ochiului. Asta nu arata bine. Dau sa ii ating vanataia, dar imi prinde degetul muscandu-l. Inima mea a luat-o la galop in acel moment.
- Sunt bine, iti promit. Am avut cateva accidente, iar acesta nu a fost nici pe departe la fel de grav.
Ma cutremur auzind acele cuvinte. Sper ca esti bine.

Iesim din spital tinandu-ne de mana. Imi pastrez echilibrul lasandu-mi o parte din greutatea corpului meu in grija lui, dar in adancul meu stiu ca nu e doar asta. Ne indreptam spre masina lui, dar Josh se opreste brusc. Aproape ca ma impiedic in propriile-mi picioare si imi ia cateva secunde sa realizez ceea ce se intampla.
- Drace!