Reîntâlnirea

Capitolul 1

Razele de lumină îmi intrau printre draperii, căzând din nefericire direct pe faţa mea.
M-am întors pe partea opusă dorind să-mi continui somnul.Mi-am întins mâna și am dat de o suprafață tare asemenea unui corp.
Un ţipat scurt mi-a părăsit gura și m-am ridicat in șezut strângând pătură în mâini uitându-mă atent la necioplitul care doarme în patul meu.

-Carter, ce naiba, ce cauți aici? Șoptesc crezând că acesta chiar mă aude. Am așteptat un răspuns iar când dragul meu frate geamăn, a sforăit ,nervi mei au ieșit la suprafață .
L-am împins cu picioarele din pat acesta făcând contact cu podeaua.
Am auzit un geamăt și am zâmbit satisfăcută de doborârea geamanului meu.
- Data viitoare sa te gândești de 10 ori înainte să intri în camera mea, mai ales noaptea, idiotule. Îi spun și mă ridic din pat pregătită să fug de el ca în restul zilelor când se întâmplă să ne certăm.

-Olivia,jur ca o sa ma răzbun, patul meu e mai tare iar tu știi asta,sunt sportiv am nevoie de odihnă . Se plânge el încercând să se ridice.
Oftez scurt și îmi dau ochii peste cap, ajutându-l într-un final să se ridice.

Clasa a 11-a începe azi.
Vacanţa de vară a trecut mai repede decât m-aș fi așteptat . Am făcut o grămadă de lucruri distractive cu fratele meu,amadoi alegând să călătorim în această vacanţă, sa cunoaștem oamenii și să vedem locuri noi.
În vacanţa Carter m-a târât după el la diverse meciuri de baschet sau fotbal iar eu l-am târât după mine la galerii de artă ,concertele fiind desigur pe placul amândurora deoarece ascultam aceleași trupe, fiind unul din puținele lucruri pe care le avem în comun. În concluzie deșii vara în cea mai mare parte mi-am petrecut-o cu ciudatul meu frate a fost distractiv.
Niciodată nu am crezut ca eu, Olivia Faith, fidela prietenă atașată de vecini și de casă, îmi voi dorii atât de mult sa călătoresc. Cândva aveam prieteni care sa ma tină pe loc, acum am doar orizonturi deschise .

-Haide, trebuie sa ne pregătim pentru școală. Îi spun, încercând să îl împing afară din camera mea, desigur fără succes.

-Nu vreau sa merg, hai sa tragem chiulul .Imi propune si zâmbește inofesnziv.

Nu sunt tocmai fata cuminte fără vreo absentă sau fără note mici, dar ma străduiesc pe cât posibil să nu cad pradă tentației.

-Nu azi, acum haide sau vom întârzia. Spun și închid usa după ce acesta părăsește camera, târându-și picioarele după el și căscând încontinuu.

Am intrat în baie făcându-mi rutina zilnica și am ieșit mergând încet spre dressing.
Mi-am luat o pereche de blugi negri și un maiou asemenea,pe deasupra o cămașă de blugi iar părul mi l-am lăsat desprins căzând liber pe spate.

Mi-am luat ghiozdanul și am ieșit pe hol închizând ușa în urma mea. In faţa mea, cu o faţă foarte posomarata, fratele meu iesea din camera sa, care era vis-a-vis de a mea ,fiind îmbrăcat cu niste blugi negri și un tricou bleumarin.

A căscat și a coborât înaintea mea pe scările din imensa noastră casă.
Am coborât în sufragerie și i-am cautat cu privirea pe părinții noștri. Bine înțeles , nu erau aici, iar ușile de la birourile lor erau deschise semn ca nu sunt nici acolo și că probabil au plecat la muncă.

Am mers în bucătărie, căutând ceva de mâncare pentru amândoi, cum fac de obicei, și observ pe masă două brioșe cu ciocolată, preferatele noastre, și un bilet lângă acestea.

Ne pare rău că a trebuit sa plecam așa în miez de noapte, dar avem treabă la muncă, o sa revenim la sfârșitul săptămânii. Baftă la liceu -mama.

După ce am citit biletul ,l-am mototolit și l-am aruncat la gunoi oftând .
Nu era prima dată când făceau genul ăsta de lucturi asa ca, eu și Carter, ne-am obișnuit. Făceau toate astea pentru ca noi sa avem un trai bun, dar mereu m-am întrebat, ce rost are să faci ceva pentru copii dacă nu poti fi acolo când ei au nevoie?
Am luat briosele si am mers înapoi în sufragerie.

-Vreau mâncare. Il aud pe fratele meu mormăind de pe canapea.Zâmbesc și îi dau brioșa făcând semn spre ieșire,acesta se conformează fără a mai spune ceva.

Ne îndreptăm spre mașina lui în timp ce mâncăm.
Am prins de mânerul ușii trăgând fără folos, încă era încuiat.

Ma uit nedumerită la fratele meu, vrând să îi spun sa deschidă odată mașina, însă acesta se uita pierdut în faţă.

-Ia uite. Îmi spune și îmi face semn să mă uit peste drum la casa de vis-a-vis.
Acolo stătea Trace Cooper înainte să se mute cu mama lui.

Am văzut o mașină de curierat și mai multi oameni care duceau câteva obiecte afară altele înăuntru.
Ce se întâmplă?
Ma uit mai atent și îl văd pe tatăl lui Trace cum urcă în mașina care conține lucrurile scoase din casă și părăsește curtea și apoi aleea.

-Olivia,intră în mașină . Îmi ordona fratele meu și fără să mă gândesc să îi întorc vorbele ,cum fac de obicei,îl ascult .
Acesta pornește și deraiază in trombă, ajungând în mai puțin de 5 minute în centrul orașului.

-Poate doar a vândut casa ,și acum urmează să se mute altă familie acolo. Afirm în sfârșit după o lunga liniște apăsătoare.

Carter nu spune nimic și este în continuare atent la drum.
După alte 15 minute de mers ajungem în faţa liceului, iar fratele meu parchează pe propriul lui loc de parcare ,pe care îl are datorita echipei de baschet la care este capitan.
Aparent antrenorului nu ii plac scuzele care sunt legate de negăsirea unui loc de parcare.

Ma dau jos din mașină și sunt întâmpinată de câțiva dintre colegii de la clasa de artă.
Îl salut pe fratele meu și pornesc alături de colegii cu care am primele ore.
Eu sunt la un profil de artă, muzică și arhitectură, iar Carter este la sport, baschet și fotbal.

În afară de orele de specializare restul orelor le am împreună cu el,cu fosta mea cea mai buna prietena, Madi, și chiar și cu Randy atunci cand nu este plecat în mici turnee cu trupa. Nu ne vorbim niciodată desigur.

Prima oră totul a fost liniștit și ciudat de obișnuit. Doamna Susan, profesoara de desen, ne-a dat câteva mici indicații cu privire la tema pe care urmează să o desenăm si s-a jucat pe telefon, ca de obicei .
Clopoțelul a sunat anunțând pauza asa ca mi-am scos telefonul din buzunar vrând să văd dacă nu cumva m-a sunat cineva. Nu ca as aștepta vreun telefon sau ceva.
Am un mesaj de la Carter care îmi spune că ne vedem la dulapul lui și că e urgent. Oftez scurt și mă gândesc că oricun nu aveam nimic mai bun de făcut.
Ma ridic de la loc și pornesc numai de cât spre fratele meu și nevoile lui.

Sunt pe coridorul unde se afla dulapul lui și am o adevărată surpriza sa văd că fratele meu nu e singur lângă dulap. Lângă el sunt Madison și Randy.

-Ce sa întâmplat? Îi întreb, după ce ajung lângă aceștia. Intrebarea suna mai mult pentru Carter, care deja s-a prins și zâmbește .

Superba bruneta cu ochi albaștri, care obișnuia să-mi fie cea mai confidentă si bună prietenă se uita la mine și schițează un mic zâmbet.
O privire și un zâmbet? . Primele după foarte mult timp concluzionez deșii nu fac altceva decât să mă holbez la fratele meu.

-Nu o sa îţi vină să crezi cine s-a întors acasă, mi se adresează Randy,facand semn, în spatele meu la un grup de fete care înconjurau pe cineva, trag eu concluzia.

-Nu poate fi el . Spun mai mult pentru mine deșii mi-am dat seama ca și ceilalți m-au auzit.

Grupul de fete împreună cu cuceritorul lor se îndreaptă spre noi, sau mai bine spus spre clasele lor, deoarece clopoțelul a anunțat începerea noii ore.
Băiatul "nou" ne-a aruncat o privire și un zâmbet strâmb, trecând repede pe lângă noi ,alături de doua domnișoare destrăbălate.
Aceiași ochii, același păr, același el.

-Asadar ,acela e "dragul" nostru prieten, Trace Cooper în carne și oase, bineînțeles. Spune Carter făcând o mică glumă nereușită.

Nu se poate întoarce acum și să se prefacă ca nu am fost prieteni niciodată. El a distrus prietenia noastră și merită să plătească. Inteleg ca a fost nevoit să plece din cauza divorțului, dar niciodată în acest an nu ne-a căutat pe niciunul dintre noi, rupând fiecare legătură existențială. Îl urăsc pentru asta.

-------
Primul capitol dragilor este gata, aștept păreri :>