Reîntâlnirea

Capitolul 3

Restul zilei totul a decurs normal. Deșii am avut ore cu ceilalți am stat în bancă cu Carter,cum stau de obicei ,fără să îi bag în seamă.

În pauze am stat cu o colegă de la clasa de arte, Clarissa, fiind singura cu care am considerat că ar merita să am o legătură mai strânsă decat cea de simplă colegialitate.
Ne-am apropiat pe parcursul anului trecut. Este o fată roșcată cu ochelari, foarte buna la științe care cântă la chitară. Ea mi-a devenit prietena când eu și Madi ne-am îndepărtat.
Anul trecut când venea pe la mine pentru a pierde timpul ,chiar a făcut o pasiune pentru fratele meu, asa ca i-am spus sa o refuze într-un mod frumos, deoarece acesta nu era interesat de roșcată, iar ea nu merita sa fie respinsă în felul specific Carter "Nu te plac, dispari odată ".

Deșii fratele meu poate avea aproape orice fată din liceu acestea nu îl mai atrag deloc. A avut desigur destule pretene în anii de liceu, unele de aici care încă îi mai fac ochi dulci, altele de la liceul rival pe care doar le folosea ca sa afle informaţii pentru meciurile de baschet deoarece fetele erau majorete.

Pe parcursul celor 3 ani de liceu, eu am avut 3 prieteni.
Desigur abea anul trecut l-am avut pe primul, după ce m-am asigurat că mi-a trecut complet de Trace.
Îl chema Simon, era un tip de treabă din clasa de teatru. M-am despărțit de el după 3 săptămâni ,iar acesta s-a mutat la liceul rival.
Urmatorul a fost din echipa de fotbal a fratelui meu, îl cheamă Mason și el e cel pe care fratele meu l-a bătut măr cand mi-a sugerat sa ne culcam împreună. L-am refuzat desigur iar când acesta nu a încetat cu avansurile Carter l-a snobit în bătaie. A părăsit echipa și s-a transferat în clasa de matematică a domnișoarei Julieta.
Pe ultimul dintre ei l-am părăsit la începutul verii după o relație de aproape 2 luni, Eduard nu s-a supărat și ba chiar am rămas prieteni.

Am ajuns acasă după o oră jumătate de la terminarea liceului. Știam că dacă nu cumpăr eu ceva de mâncare avea să murim de foame.

-Carter! Îl strig în speranța că o să mă audă și o să vină să mă ajute să așez cumpărăturile. Am oftat când nu am auzit nici un răspuns și le-am așezat singură.
Idiotul de frate al meu probabil ca se antrenează în curtea din spate.
Are un meci de campionat săptămână viitoare, fiind capitanul se antrenează mai mult decât ceilalți.

După ce am așezat mâncare la locul ei, m-am dus în living să ma uit la televizor, neavând altceva de făcut.

Soneria a început să sună așa că am închis televizorul și m-am îndreptat spre ușă.
Când am deschis-o am rămas cu un gust amar în gură.
Madi și Randy stăteau în faţa ușii și zâmbeau nevinovat având brațele incarcate de prăjituri, chipsuri și altă mâncare nesănătoasă.

Am zâmbit slab și le-am făcut loc sa intre.
Mai demult, lunea, pentru noi era lunea filmelor. În fiecare luni mergeam la cineva acasă încărcaţi de mâncare și ne uităm la filme pana seara târziu.

-Olivia, cine era la ușă? Îl aud pe Carter strigând, după ce a intrat înapoi în casă, pe ușa din spate.

Când am nevoie de el nu răspunde, când sună ușa aude imediat. Pe cine oare așteaptă?

Acesta intra în living îmbrăcat în echipamentul de baschet, uniformă albastră cu dungi albe pe care era scris numărul 12, a căpitanului. Era transpirat ,șuvoaie curgând pe fruntea lui.

-Hei ,a salutat acesta după care a plecat sa se schimbe și dacă am noroc o sa facă și duș.

Am pufnit stârnind râsetele celor 2, care acum erau așezati pe canapea, aranjand mâncarea pe masă, mai mult Madi desigur.
M-am așezat lângă ea și m-am autoservit cu un ecler dintre cele 6 aduse.
Randy a scos un film din rucsac său și ne-a întrebat dacă avem cu adevărat chef sa ne uităm.
Am dat amândouă dezaprobator din cap și acesta a oftat aruncându-se din nou pe canapea.