Reîntâlnirea

Capitolul 4

Următoare dimineața nu a început prea bine, cel puțin pentru mine.
Carter m-a trezit la ora 5 jumătate să-mi spună că pleacă la liceu pentru antrenament și că bine înțeles se duce cu mașina. Fiind somnoroasă nu am luat prea mare aminte la ceea ce a spus dar după câteva minute în care am conștientizat, l-am înjurat într-un fel care l-a făcut să iasă afară alergând.

Eram deja gata desigur cu jumătate de oră mai devreme decât de obicei și mă gândeam pe cine altcineva as putea suna sa ma ducă cu mașina.
Eduard mi-a spus ca iar fi făcut plăcere doar ca trebuie să facă niște chestii urgente înainte de școală iar Clarissa era deja la școală prinsa cu un proiect pentru științe.
Aveam și alti prieteni, doar ca majoritatea erau măgari și eram sătulă de compania lor.

Niciodată nu am inteles de ce părintii nu îmi cumpără și mie o mașină. Ei încă spun ca deșii am luat permisul nu sunt pregătită să conduc. O lipsa totala de increde,imi spun apoi.

Am oftat și am ieșit din casă respirând sacadat din cauza vântului rece care m-a lovit brusc.
Aveam un hanorac negru simplu, niște blugi negri de asemenea și niște cizme din piele întoarsă gri.
Pentru mijlocul lui septembrie era destul de frig afară.
După ce am închis ușa de la intrare am pornit agale spre ieșirea din cartier, cu gândul la cum mă voi răzbuna pe fratele meu cu prima ocazie care mi se va ivi.

Eram atât de concentrata pe asta ca nu am observat mașina neagră care mergea încet lângă mine. Adică pe bune, abia se vedea ca se mișcă cu adevărat.

M-am holbat la geamul acesteia care era închis și așteptăm să iasă vreun obsedat de varsta a doua care sa ma întrebe de ce sunt singurică.
Nu am mai văzut aceasta mașină și totul devenea prea straniu așa că am grăbit pasul uitându-mă în jos pentru a evita orice fel de contact vizual.
Mașina mentinea ritmul cu mine asa ca nervoasa fiind m-am oprit în loc fiind gata pentru niște schimburi de replici acidulate intre mine și posesorul minunatei mașinii negre.Da,tocmai am recunoscut ca desii tot ce se intampla era cam straniu masina este superba,nu ma judecati.

Când geamul s-a coborât încet eram absolut pregătită să îi sparg faţa badaranului care zâmbea mândru pentru faptul ca a reușit să mă sperie chiar si catusi de putin.

-La naiba cu tine, Trace. Spun printre dinți și mă încrunt încercând să îl intimidez dar fără succes desigur.

-Oh haide, ești asa de arţăgoasă în fiecare dimineață sau am prins eu ziua bună? Întreabă zâmbetul lui marinduse treptat.

Îmi dau ochi peste cap și îmi continui drumul spre liceu fără să îi mai acord vreo importanta.

-Urcă odată, te duc eu, asta dacă nu era deja destul de evident. Îmi spune și se uită la mine așteptând un răspuns.

Sa ma duc pe jos încă o jumătate de oră pe acest frig cumplit sau sa îl suport 15 minute pe necioplitul cu mașina frumoasă ?

-Mi-e bine, pot sa merg pe jos. Îi răspund degajat .
Vântul se întețise iar eu tremuram la propriu dar nu am de gând să cedez. Nu și azi, Olivia, nu și azi.

-Olivia, știu că nu vrei sa mai ai vreo legătură cu mine și te înțeleg perfect. Haide doar urcă și promit că nu o sa scot vreo vorbă tot drumul . Spune cu cel mai serios ton și își dă ochelarii de soare jos pentru a mă putea vedea mai bine.

-Cine poarta ochelarii de soare intr-o masina cu geamuri fumurii ? spun dupa care oftez scurt  și urc în mașină fără ca măcar să îl privesc. Trace șoptește un scurt mulțumesc și apasă pe accelerație pornind acum de-a binelea pe șosele.

Am ajuns în parcarea liceului foarte entuziasmata. Acesta chiar și-a tinut promisiunea și nu a vorbit deloc pe tot parcursul drumului.
Am spus un sec mulțumesc și m-am îndreptat înspre clădirea a doua unde aveam acum ora de violoncel.
L-am auzit surâzând după plecarea mea dar doar l-am ignorat. Am auzit portiera masinii lui trantindu-se si acela a fost momentul in care am realizat un lucru crucial.