Ştii cât de greu este să mă trezesc în fiecare dimineaţă pe cearceaful alb şi tu să nu fii acolo ? Ştii cât de greu îmi este când te strig cu atâta entuziasm însă răspunsul tău ezită să apară ?! Să te caut prin casă, iar tu să fii plecată ? Este greu.. Este greu să mă lupt cu toată ura asta care continuă să apară.
Chiar nu pot crede că tu ai plecat. Eşti aici. Trăieşti. Trăieşti în inima mea, în amintirile mele, în aerul pe care îl respir, în visele mele.. Trăieşti, Jess !
Îmi amintesc fiecare cuvânt spus la înmormântarea ei. În capul meu se derulează o casetă veche şi stricată, însă cu o semnificaţie puternică pentru mine.Totul e din ce în ce mai trist.
''Niall, ce faci ?''
''O aştept pe Jess.''
''Dar ea e moar-''
''O aştept pe Jess, am spus ! Acum poţi te rog să închizi uşa ?! Se face curent.''
Louis a închis uşa oftând. Pare îngrijorat. Pare trist.
Chiar şi acum mă uit în jurul meu şi ştiu că eşti lângă mine. Având grijă de mine ca de un copil mic. Te simt aici prin razele soarelui care îmi sărută obrajii palizi în zorii dimineţii. Simt cum îmi trimiţi mesaje prin fulgere puternice care îmi luminează camera în nopţile ploioase.
Nu am crezut niciodată că o fată aşa frumoasă ca tine îşi va stinge flacăra atât de devreme. Azi am fost prin parc şi nişte fete au venit la mine. Erau foarte frumoase, m-au întrebat cum mă simt, au încercat să-mi oprească lacrimile. Le pasă de mine, Jess. Ţie îţi pasă ?! Îţi pasă de mine ?
Am să te vizitez la cimitir... într-o zi..
