Simt cum sângele îmi pulsează în vene, parcă vrând să explodeze. Inima îmi bate mai repede deşi nu are nici un motiv, până la urmă e doar o poză. Ochii tăi par atât de vii, de strălucitori deşi e doar o simplă poză alb-negru ce imortalizează înfăţişarea trupului tău ce e acum încleştat în ghiarele morţii. Erai frumoasă. Tot ce pot face este să-ţi privesc mormântul plin de flori şi să termin ultima ţigară din pachet.
E destul de trist să dispari la o vârstă aşa fragedă din cauza unui accident de maşină, dar moartea nu are milă. Mama ta încă mai vine aici din când în când, plângându-şi durerea până rămâne fără lacrimi, ca mai apoi să plece cu fruntea sus încercând să pară în regulă. E o femeie puternică, îi semănai.
Florile se usucă, vremea se schimbă. Mama ta te vizitează destul de rar, iar eu încă nu-ţi pot simţi sufletul. Eşti oară atât de speriată sau poate nici nu-ţi dai seama că trupul tău e mort ? Am început să-ţi cânt sperând că te vei face văzută, dar îţi e teamă. Nu înţeleg de ce te macină frica, nu înţeleg de ce nu mi te arăţi. Vreau să te văd, să te pot atinge..Dar din nou uit că nu mai eşti.
Fumul ţigărilor mele continuă să mă învăluie cât timp stau lângă tine. E deja toamnă şi frunzele au început să cadă. În curând mormântul tău va fi acoperit cu un strat rigid de frunze. Continui să mă întreb... oare nu îţi place vocea mea ? Poate nu sunt cel mai bun cântăreţ, dar versurile pe care le rostesc le consider scrise din pasiune. Îţi cânt doar versuri scrise de artişti adevăraţi. De ce nu îmi răspunzi ?
Jess, m-am plictisit să aştept. Sunt dezamăgit. Devine din ce în ce mai frig şi m-am săturat de jocul tău. Încă puţin şi fulgii de nea vor deveni covor pământului. Un ultim cântec şi o ultimă ţigară alături de tine, apoi voi pleca. Prezenţa mea nu mai are sens aici. Mi-am dorit mereu să fac un pas decisiv şi să vin în lumea ta.
M-am săturat de durerea asta ce o simt în suflet. Sper că lumea ta e gata pentru un nou diavol ce-şi poate aprinde ţigările cu mintea.
-La revedere, Jess.
-Nu mă părăsi !
