Sentimente fără sonor

Capitolul 3-Străinul din bibliotecă

Umbrela îi stătea înclinată deasupra capului.Stropii reci ,de ploaie de primăvară,îi atacau chipul palid.Părul roșcat,deja ondulat,avea în curând să devină creț în adevăratul sens al cuvântului.Harriet se îndreaptă acum,grăbită,spre biblioteca de pe Avenue Street.Nu o mai vizitase de două zile și deja se învinovățea.Bininteles că Londra e foarte bine cunoscută după vremea capricioasă.Nu putea sub nicio formă să părăsească casă,datorită ploii infernale.Cu puțin noroc,astăzi s-a mai domolit.Simțea stropii aceia reci,drept în față.O deranjau,dar parcă,totodată o și alinau,îi distrăgeau atenția de la gândurile nu tocmai prielnice.Trăia cu speranța că atunci când va păși în bibliotecă și se va îndrepta spre rafturile de pe partea stânga,în colțul din dreapta de jos,va fi prezentă cartea ei dragă. "Și dacă nu o să fie acolo?.Dacă e încă la el?.Cu siguranță e încă la el.Cum să se fi deplasat prin ploaia asta infernală ca să aducă o amărâtă de carte?Dar poate că a adus-o.Poate că l-a mustrat conștiința.'' În gândurile ei se dădea un război teribil între speranța și dezamăgire.Spera din tot sufletul să-și găsească cartea și să citească în continuare din ea,satisfăcută bineînțeles.Îi era dor.Îi era atât de dor de cuvintele ce cândva îi alinau sufletul și-i limpezau mintea,îi e doar de coperțile cenușii și cartonate ce erau atât de fine la atingere,îi era dor de ,,Abisul viselor mute''.Abia aștepta să se revadă cu ea.Cartea destăinuindu-i cele mai scumpe povești,iar ea ,captivata,afundându-se din ce în ce mai mult în lumea cuvintelor mute.A ajuns în sfârșit în fața ușii bibliotecii.Știe că acum are să se dea bătălia decisivă dintre speranța și dezamăgire.Speranța că ,,Abisul viselor mute'' are să o aștepte pe raftul inferior din dreapta,sau dezamăgirea că nu va fi nici urmă de ea acolo.Apasa nesigură pe mânerul ușii și pășește șovăitor pe podeaua de lemn(cam putrezit,ce-i drept(scotea mereu sunete deranjante)) a bibliotecii.Agatha o salută surprinsă iar Harriet o privește cu atât de multă căldură. 

Dar,deodată ceva neașteptat se întâmplă.Nu erau singure în biblioteca.Din spatele rafturilor iese un tânăr.Înalt,cu părul șaten și ochii căprui plin de farmec,cu pielea palidă,și părând totuși catifelată din depărtare,tânărul se îndreptă spre Agatha cu ,,Abisul viselor mute în mână.''   

  -Aș dori să o retunrez.A fost chiar o carte bună.Presupun că ar trebui să vin mai des pe aici.
Harriet era încă acolo,în fața ușii,înlemnită.Se uită țintă spre cartea ei,spre mâinile Agathei ce o mânuiau grijuliu.
-Spune-mi numele tău,te rog.Trebuie să te găsesc aici.îi spune Agatha întinzându-i în față registrul bibliotecii.
-Oliver.Oliver Oken.Am împrumutat-o chiar acum 5 zile.
-Da,gata.Te-am găsit.
-Mi-o mai puteți da puțin,vă rog?Aș vrea să o mai rasfioesc puțin înainte de a o returna.E o plăcere veche de a mea.Mai ales că până acum,pare să fie cartea mea favorită.
Agatha îi înmânează înțelegător cartea.

   Harriet se îndreaptă acum timidă spre străinul ce avea deja două lucruri în comun cu ea.

1.Răsfoiește cărțile pentru o ultimă oară,după ce le termină de citit.

2.Cartea favorită-,,Abisul viselor mute''(Harriet nici nu o terminase și deja era îndrăgostită pe deplin de acea carte)

Nesigură pe picioare,mergând încă timid spre el,voia să-i ceară cartea,de care avea nevoie cu atâta disperare.

Străinul din bibliotecă se întoarce și o observă.O fată plăpândă,cu părul roșcat și ușor ondulat,bătut totuși de ploaia rece de afară,cu ochii verzi ce îi inspirau deja atât de multă căldură și sinceritate fără că măcar să o fi cunoscut încă,ce se îndreptă acum șovăitor spre el.

Privirile li s-au intersectat si...

-Va las in suspans pana la capitolul urmator.Am atat de multe idei care imi vajaie prin cap.Pana si eu abia astept sa scriu urmaorul capitol.

Hei!Hristos a inviat!Imi pare foarte rau pentru pauza lunga pe care am facut-o.Am bineinteles anumite motive.Unele intemeiate si altele lipsite de sens bineinteles.=))Stiti cum e,presupun .Toata agitatia aceasta infernala de sarbatori.Pot spune ca am dus lipsa  si de putina inspiratie,ca sa fiu sincera acum.Dupa cum ati observat,acest capitol,in comparatie cu celelalte nu e foarte complex,referitor la faptul ca e destul de scurt.Insa am idei marete pentru capitolele ce vor urma.Paste fericit si stati pe aproape pentru a vedea ce are sa se intample in continuare!