Aventurile lui Yuki - Poveste alternativă.

"Îmi pare bine de cunoștiință..."

Eu și Erika stăteam în camera în care am fost aduse de cei doi când dintr-o dată auzim o bubuitură, iar blondul care-l văzusem la club intră în cameră.
- Observ că ați început să prindeți curaj, spune blondul.
- Faceți niște noduri de căcat...! spun eu, ridicându-mă de pe podea. Eram atât de enervată încât am ridicat farfuria adusă de tipul roșcat și am aruncat-o în fața lui, ratând.
- Presupun că nu vreți să ieșiți prea repede de aici atunci...spune blondul, îndreptându-se spre ușă.
- Stai! țipă Erika. Nu o lua pe asta-n seamă, chiar nu-și folosește câteodată creierul ăla...
- Hei! Dar o merita, spune Yuki.
- De ce ne-ați răpit...? întreabă Erika, sperând să primească un răspuns (și ignorând-o pe Yuki...)
- Vă voi răspunde întrebările după câteva ore.
- Poftim! Dar noi stăm aici deja de- spune Yuki, fiind întreruptă de bubuitura ușii cănd este închisă. Blondul plecase, fără să ne mai zică ceva.
- Ugh... Yuki, ești...
- Nu mai trebuie să mai spui, spun eu.
- Ai aflat numele lui?
- Poftim? Cum să-i aflu numele...?
- ...OCHII SHINIGAMI!
- Aaa, da... Am uitat să mă uit la numele lui, spun eu. Atunci mi-am dat seama că poșeta mea nu mai era la mine... logic au luat-o ei.
- Se pare că ei au pus mâna pe Death Note....
- Era în poșeta ta, așa-i? întreabă Erika. Ugh, Yuki, trebuia să-ți iei o pagină din el, nu tot caietul după tine. Serios, nu gândești și tu puțin?
- Nu mereu...
- Mda, merci, de parcă nu știam...

După două ore lungi și plictisitore în celulă, se aud pași îndreptându-se spre celulă. Ușa scârțâie ușor în timp ce e deschisă de tipul roșcat, pe care îl mai văzusem. Eu mă uit la el și cu ajutorul ochilor shinigami văd numele său: Mail Jeevas.
- Ridicați-vă de pe jos și ascultați ordinele mele. Veți fi omorâte pentru orice singură greșeală, așa că fiți atente și nu se va întămpla nimic, zice roșcatul în timp ce noi ne ridicăm.
Eu ascult ordinul și o iau agale spre ușă iar Erika mă urmează. Mail ne conduce pe un hol până la o altă ușa, nu foarte departe de cea a celulei în care am stat. El deschide ușa și ne pune să intrăm noi primele, și vedem iar blondul stănd pe un fotoliu. După ce mă uit la el, îi vad numele: Mihael Keehl.

- Îmi pare bine, Mihael Keehl, Mail Jeevas.

Cei doi băieți se întorc la mine imediat la spusele mele cu niște fețe confuze, dar în același timp și speriate.
- Matt... Anulează tot, le păstrăm. Fii cu ochii pe ele, spune Mihael. Matt nu părea prea încântat cu spusele lui Mihael, dar le ascultă oricum.
Și uite așa noi două am ajuns într-o cameră cu pat dublu...Yay, fără dormit pe jos! Dar tot avem nevoie de niște răspunsuri din partea celor doi...