Aventurile lui Yuki - Poveste alternativă.

Răpirea

După câreva zile am observat că Light începuse să frecventeze un club împreună cu prietena sa, așa că ne-am decis să-i urmărim în urmatoarea seară.

* În seara aceea*

- Erika, ești gata să plecăm?
- Da, sa mergem, spune Erika, ieșind pe ușă. Noi intrăm în mașină, pornim mașina și în cele din urmă ajungem destul de repede. Puteam auzi muzica bubuitoare a clubului din îndepărtare, era clar că noaptea acea nu va urma să fie prea liniștită.
După ce ajungem în fața clubului și ieșim din mașină, noi dăm de un bodyguard.

- Mă scuzați domnișoarelor, aveți bilet sau o invitație?
- Oh, nu... dar presupun ca o sa lăsați niste domnișoare care caută distractie înauntru, spun eu în timp ce mă dădeam bine pe lângă el, băgându-i 30$ în buzunar.
- Hmm... bine, poftiți domnișoarelor.

*Între timp*

- Mells, ești sigur că ăsta e clubul? întreabă Matt.
- Da, sunt destul de sigur, Matt.
- Păi și... cum o să le gasim noi în mulțimea asta?
- Nu va fi așa de greu, răspunde Mello. Am aranjat ceva cu Bodyguard-ul .

*Yuki's POV*

Bodyguard-ul (sau mai bine zis, matahala) începuse să ne conducă spre o cameră, spunând ca vrea cineva să ne cunoască. Erika, dăndu-și seama de minciuna matahalei, dă cu pumnul în fața lui, lăsând-ul lat pe jos.
- Erika, Erika, tu l-ai... zic eu, speriată.
- Yuki, calmează-te, Yuki! țipă Erika.
Încep să alerg de frică prin club, iar Erika după mine, și dau de un blond înalt.
- Scuzați-mă doamnelor, vă pot ajuta cu ceva?
- Păi ugh... avem nevoie de ajutor cu matahala aceea, nu prea are gânduri atât de curate.
- Haha, serios?! Ce păcat, nici eu nu am... spune blondul. Fix atunci simt o lovitura zdravănă în cap, făcându-mă să văd negru în fața ochilor.

După o perioadă de timp mă trezesc și văd că eram eram într-o cameră mică si întunecoasă. Erika era în spatele meu, amândouă fiind legate.
- Erika?... Erikaa... trezește-te, spun eu.
După ce reușesc să-mi dezleg măinile (deoarece ăia care mă legaseră ori nu aveau bani de funii, ori nu erau buni la făcut noduri), aud un zgomot. Dintr-o ușă iese un tip roșcat, cu niste ochelari ciudați pe ochi.
Imi scot pantoful cu toc silențios, iar Edge însfărșit se trezește și șoptește:
- Nu acum Yuki... lasă-l... Fă-te că dormi...
Și eu așa fac, mă fac că dorm, iar tipul nu mă vede, și după căteva momente simt um miros de măncare. Tipul iese din camera, lăsându-ne singure.
- Dacă mai vine tipul blond...mai bine atunci reacționăm...
- Bine, zic eu, în timp ce îmi închid ochii și adorm profund.