Aventurile lui Yuki - Poveste alternativă.

Începe investigația!

Eram în camera care mi-a fost dată când deodată cineva bate la ușă.

- Yuki, deschide ușa, sunt eu Matt, spune el, ești chemată la Mello.

- Nu vreau să vin, răspund eu.

- Dar trebuie. În plus, nu ai mai ieșit de acolo înca de când te-am adus aici.

- Și de ce te interesează pe tine?

- Păi... nu știu, doar ziceam.

- Tch... mai ai nevoie de altceva?

- Da, spuse el, să-ți miști fundul până la Mello.

- Nup, ai vrea tu.

- PENTRU NUMELE LUI DUMNEZEU YUKI, ieși odată.

- Nu!

- Ok... ai vrea să ieși și să mergi la o plimbare?

- Huh?... Mă crezi proastă? Știu că mă vei duce la Mello dacă ies de aici.

- Nu, ugh. Yuki, doar hai să mergem afară...

- Fie.

Deschid ușa și mă îndrept spre mașina lui, și-n cele din urmă pornim la drum.
Am mers vreo 15 minute pănâ când ne-am oprit în fața unei păduri.

- Aici?

- Da, haide! spune el cu un zâmbet pe față și o ia înainte, intrând pe o potecuță din pădure.

Mergem împreună pe potecuța, nimeni ne spunând nimic , în timp ce eu priveam frumusețea naturii care mă înconjura și ascultam păsările ciripind. Nu-mi dau seama când ajungem într-o poienița.

- Am ajuns, spune el punându-se pe trunchiul unui copac.

- Dragut loc. Dar cum de era patura aici?

- Pai aici veneam cand vroiam sa scap de...

- De..?

- De ceilalți de la orfelinat, spune el. Nu prea vreau să intru în prea multe detalii totuși.
- Îmi... îmi pare rău.

- Nu-i nimic. Ah, apropo, să ști că poți să fugi acum, știu că ăsta era planul tău, așa că... nu te voi opri.

- Dar... dar cum știai?

- Era clar. După ce vă dăm drumul, vom rezolva noi singuri cazul.

- Și după?

- Nu știm, ăsta e golul nostru. Nici nu suntem prea siguri daca vom termina cazul în viață, spuse el scoțând un râs forțat.

- Vreau să vă ajut...

-Nu-i nevoie, Yuki.

- Ba da, e nevoie, spune Yuki, acum că L e mort, ar fi mult mai bine dacă vom fi mai mulți ( în această parte a povestiri L murise. Cei ce au vizionat Death Note știu bine despre ce vorbesc )