22 Iulie, 2013- New York
Amy's P.O.V.
7AM. Este ziua de dupa inregistrarea video, ziua cand am crezut ca totul o sa fie okay si totul o sa fie normal. Dar am realizat, nimic nu mai e normal. Credeam ca voi putea sa merg sa-i vizitez pe mama si tata, sa-l vad pe Matt si sa petrec o zi obisnuita cu ei, dar nu. Kelly a spus ca trebuie sa merg la un interviu cu acei idioti si dupa pot pleca acasa. Am incercat sa dorm dar singurul lucru care l-am facut a fost sa ma gandesc cum ar fi fost daca nu as fi luat parte la aceea competitie. As fi fost fata care am fost, cu familia mea, Matt, sa merg la studii si sa am o viata normala. Fara griji, fara presiune. Fara nici un sarut prostesc cu Harry. Dar a trebuit sa particip. Poate ca mama a realizat cum avea viata mea sa se schimbe si de aia facea asa la inceput. Trebuia sa o ascult si nimic din asta nu s-ar fi intamplat. Sentimentul de goliciune crestea in mine. Am auzit batai in usa si apoi Alan si-a bagat capul inauntru.
"Buna dimineata Amy" a spus zambind. Mi-am acoperit capul cu cearceaful sa-l ignor, nu eram pregatita pentru ziua asta, deloc.
"Amy, haide, trebuie sa plecam de la hotel acum."
"Ce? Dar de ce acum?" Am spus inca ascunzandu-ma sub cearceaf.
"O sa mergem la interviu si dupa inapoi in LA, avem mult de munca luna asta, iti amintesti?"
"Stai ce ai spus ?" Am spus si m-am ridicat din pat. "Parasim New York? Azi?"
"Da, imediat dupa ce terminam interviul, Kelly a spu-"
"Eu nu merg la interviu!" Am rupt-o. Nici gand. Trebuie sa plec din New York fara sa-mi vad parinti? Ei pot doar visa despre asta.
"Amy, trebuie sa mergi, ce vrei sa spu- Ce faci?" a spus cand m-a vazut ridicandu-ma si impachetandu-mi cateva haine. Am mers la baie sa ma imbrac si am trantit usa in urma mea.
Alan's P.O.V.
"O sa merg acasa!" Am auzit-o spunand in spatele usi. Stiam ca va reactiona asa.
"Nu nu nu, scumpo! O sa intri in probleme daca faci asta. O sti pe Kelly!" Am spus sperand ca se va razgandi. "Te rog Amy, gandeste-te."
"Ce poate sa imi faca?" a spus iesind din baie. Ea parea furioasa, niciodata nu am vazut-o asa. Mainile ei erau inclestate, ea statea si se uita la mine cu ochii aia si jur ca nu ma puteam uita la ea. Ei erau mai inchisi ca niciodata. "Spune-mi Alan! Ce o sa imi faca?" a continuat. "Sa-mi taie salariu? Huh? Nu imi pasa de nenorociti aia de bani!!"
"Amy calmeaza-te, shhh! Ea nu va face asta!"
"Nu o sa ma calmez! Ea poate sa faca ce vrea, las-o sa isi dea demisia! Chiar ma bine, nu o sa o mai vad niciodata din nou! Nici macar nu am vrut-o!" ea si-a luat telefonul si a iesit din camera de hotel literar ca o furtuna. Am incercat sa o opresc , dar nu am putut. Asta e de rau. Asa de rau.
Harry's P.O.V.
Toata situatia asta ma innebuneste, stiu ca nu o plac pe Amy, dar sunt determinat sa stiu daca ea ma place. Ea poate doar se preface ca ma uraste? Voi afla, poate ca daca voi fi dragut si voi filtra va accepta. Defapt chiar am o sansa, stam la acelasi hotel pana la urma. Sigur ar trebui sa ma duc la ea.
"Unde mergi?" L-am auzit pe Louis.
"Ma duc sa fac o plimbare." I-am spus si am inchis usa in spatele meu. Jocurile lui Louis erau ultimul lucru de care aveam nevoie acum. Am inceput sa merg in jos pe hal incercand sa o vad pe Amy pe undeva. Succes. Am vazut-o venind spre mine. Ea nu parea deloc fericita, ea parea chiar foarte suparata, dar nu imi voi ruina sansa. Sa vedem ce se intampla.
"Buna frumoaso, ce-"
"Cretinule!" Am auzit-o spunand si mergand in continuare. Acum asta e obraznic!
CITEȘTI
Frozen - HS // F.F
FanfictionUn simplu gest poate cauza ceva mai mult decât o greșeală regretabila.