Momente de slăbiciune

1.Reintalnire

Se analiza in oglinda pe peste patruzeci de minute incercand sa gaseasca vreo urma a fetei care obisnuia sa fie cu doar doi ani in urma , nu putea gasi nici una. Parul saten disparuse imediat ce regasise puterea de a se ridica din pat, un roscat intens luandu-i locul si scotand in evidenta ochii care incetasera sa aiba culoarea caramelului in noaptea in care inima ei se rupsese intr-un milion de bucatele. Calmul si-l pierduse tot undeva in decursul celor doi ani , astfel ochii ei ramansesera negrii , semnul clar pentru cei ce o cunosteau ca nu va mai fii niciodata aceeasi. Slabise mult , acum nu ii mai venea sa isi ascunda trupul de fiecare data cand cineva o privea insistent pentru ca nu mai avea ce defecte fictive sa ascunda , era atat de slaba incat ar fi putut cu usurinta sa paseasca pe podium , iar tenul si asa palid devenise aproape cadavric , ingrijorandu-i pe majoritatea.Din pacate , nu fizicul fusese cel distrus iremediabil , ci increderea ei in oameni , comportamentul care acum era opusul celui pe care il avea inainte: timiditatea disparuse cu desavarsire , nu mai rosea cand i se aducea un compliment si nici nu mai lasa privirea in jos cand facea o gresala , dimpotriva , ii privea arogant pe cei ce o criticau si le arata zambitoare usa, spunandu-le ca nu are nevoie de ei . Alcoolul si tutunul , lucruri care ii faceau greata inainte , au devenit o rutina , prezenta ei in club in fiecare weekend fiind atat de comuna cum era respiratul .Isi parasise pana si prietenii care nu putusera intelege ca , daca ar fi continuat cu existenta aceea de papusa perfecta , ar fi terminat cel mai probabil tragandu-si un glont in cap. Toti o acuzau ca isi rateaza viata , ca vrea doar sa atraga atentia , asa ca a renuntat la ei , multumindu-se cu cei care i-au stat alaturi atunci cand vorbea alcoolul , nu ea , care raspundeau la telefon la ora trei dimineata si o ascultau plangand pana cand se calma in primele saptamani dupa ce aflase ca nu reprezentase decat un nenorocit de premiu. Mai pe scurt , se multumise cu Victoria , cea mai buna prietena a ei, si Brandon ,unul dintre putinii reprezentanti ai sexului tare caruia ii mai suporta prezenta , toti ceilalti intorcandu-i spatele.

A zambit usor si a apucat rujul rosu de pe masuta de toaleta , conturandu-si buzele cu grija. Culoarea tare iti lua ochii , scotand in evidenta dintii albi , dar si raceala gestului , pana si zambetul isi pierduse caldura obisnuita. Fusese atat de ranita incat avesese nevoie sa devina alta persoana pentru a supravietui . Si reusise! Se transformase in genul de fata de care ar fi fost intimidata , poate chiar speriata, in trecut. Incepuse sa iasa cu alti oameni , nu-i putea numi „prieteni" pentru ca nu avea in ei increderea neconditioana de care se bucurau Vicky si Brandon , dar erau genul de oameni cu care se intelegea bine acum . Nu erau perfecti , deloc chiar , desi majoritatea erau minori cunosteau partea mai putin legala a lumii mai bine decat oamenii care aveau de doua ori varsta lor.

Sirul gandurilor i-a fost intrerupt brutal de soneria telefonului care zacea aruncat pe coltul mesei.Cu un gest lenes s-a intins si l-a luat.

-Melody , unde dracului esti?!Toti te asteptam!

Roscata a oftat si si-a dat ochii peste cap , Sebastian Black , omul care tocmai ii sparsese timpanul , era unul dintre cei mai letali oameni pe care ii cunoscuse vreodata , daca ajungeai pe lista lui neagra , puteai sa iti pregatesti deja funerariile . In ciuda faptului ca avea doar nouasprezece ani , acel baiat avea mainile patate cu sangele a zeci de persoane. Cu un tata dealer si o mama mai mereu absenta , el a trebuit sa se descurce singur in lumea omului care l-a crescut. Si reusise , isi facuse un nume , cand voia ceva il lua pur si simplu , fara sa-i pese de consecinte , iar cel care se lega de ceea ce iubeste el , nu sfarsea prea bine. Spre norocul ei , micuta roscata ii intrase in gratii . Nu stia nici ea exact cum reusise , dar nu regreta , Sebastian era o persoana cat se poate de simpatica atunci cand era in toane bune.

-Acum plec , Sebas , nu criza , ajung in zece minute!Vicky e acolo? intreba in timp ce inchidea usa dormitorului si cotea dreapta pe hol pentru a ajunge la usa.