Momente de slăbiciune

3.Trecutul se intoarce

Singurele sunete care se auzeau pe scarile pustii ale cladirii erau bufniturile cauzate de niste pasi lenesi . Ora sase dimineata era de-a dreptul imposibila in mijlocul lui februarie , nici macar cocosii nu se trezisera inca . Sau , cel putin , asta credea Melody in timp ce isi taraia picioarele pe marmura rece a treptelor ,sorbind din cand in cand dintr-un pahar mare de cafea cu lapte. Ca de obicei , nu auzise nenorocita de alarma pe care o setase noaptea trecuta si , fiind deja in intarzisere , nu putea sa nu se intrebe daca nu cumva ar fi auzit-o daca ar fi petrecut mai putin timp in cada , era putin probabil.

Adora sa se antreneze cu Sebastian , era unul dintre putinii oameni care ii intelegeau placerea de a petrece ore in sir in sala de sport si nu o acuza ca exagereaza doar pentru a atrage atentia , dar faptul ca o punea sa se trezeasca atat de dimineata ii micsora drastic entuziasmul. A oftat odata ce a ajuns la etajul patru al cladirii , etaj ocupat in intregime de sala . Cateodata chiar isi dorea sa ia nenorocitul de lift ce o astepta mereu la parter , parca facandu-i in ciuda , dar apoi se gandea la zecile de abdomene si genoflexiuni pe care ar fi trebuit sa le faca in plus si urca scarile .

-Ai intarziat , din nou , Mel! se auzi vocea catifelata a lui Sebastian atunci cand Melody a deschis usa grea a salii .

Melody a marait frustrata si si-a scos sticla cu apa si manusile elastice din geanta de antrenament ca apoi sa o arunce cu ciuda intr-unul dintre dulapurile ce ocupau peretele nordic al salii . Era prea devreme pentru a fi bine dispusa , iar frigul care parea sa i se fi infiltrat pana si in oase nu ajuta catusi de putin.

-E ora sase dimineata ! Ai grija ce spui , Black , ca m-am trezit cu fata la cearceáf! rosti roscata printre dinti.

Sebastian nu a putut sa-si ascunda zambetul mandru in momentul in ca a vazut-o intrand pe usa salii . Desi era atat de slaba ca uneori il ingrijora , avea atata energie si atata pregatire fizica incat l-ar fi invins cu usurinta pe oricare dintre paznicii de la Black Cat , iar ultimele luni petrecute cu el la sala , antrenandu-se in stilul sau de-a dreptul nebun isi pusesera amprenta pe ea : bratele se conturasera frumos , la fel si muschii abdomenului , dar nu isi pierduse cu nimic feminitatea. Daca ii aruncai o privire superficiala , puteai jura ca e atat de fragila incat si o imbratisare mai stransa ar rani-o , dar , dupa o anailza mai amanuntita , observai cata forta zace ascunsa in trupul acela micut. Parul roscat ii era strans intr-o coada de cal , iar pe sub geaca groasa avea o pereche de pantaloni de training negrii si umpic cam prea mulati pentru gustul lui si tricoul larg alb ce lasa la vedere o parte destul de mare a abdomenului .Acea vestimentatie l-ar fi facut sa o tarasca pana in vestiar si sa ii traga peste cap un tricou de al lui daca nu ar fi fost singuri in sala de sport , dar , in conditiile date , s-a multumit doar sa-i faca semn , cu un oftat usor , sa se apuce de incalzire , obtinand un geamat de nemultumire , roscata detesta din tot sufletul fandarile si genoflexiunile , dar invatase sa se abtina de la comentarii.

Odata ce a vazut-o pusa pe treaba , s-a reintors la sacul de box , incepand sa-l loveasca cu mai multa forta decat ar fi fost necesar , discutia cu Shane inca derulandu-i-se in fata ochilor , desi trecusera aproape doua luni de atunci. Prietenul sau rare ori devenea atat de posesiv incat sa se certe cu el , mai ales ca , atunci cand il intrebase ce legatura avea cu micuta roscata , Stevens ii raspunsese evaziv ca nu conteaza. A pufnit dispretuitor si a pus mai multa forta in lovituri , nimeni nu reactiona asa pentru lucruri fara importanta , la urma urmei el stia mai bine ca oricine . Niciodata , in intreaga lui viata ,nu voise sa protejeze pe nimeni , nici macar propia familie , dar pentru Melody ar fi fost in stare de un milion de lucruri. Chipul ei trist din noaptea in care a cunoscut-o inca ii bantuia visele , aducandu-i aminte constant ca orice o poate rani si el nu va putea face nimic. Roscata punea suflet in orice facea , chiar daca se incapatana sa ascunda acel lucru. O durea ca isi pierduse prietenii atat de brusc , dar , cel mai tare , o durea ca se pierduse pe sine , isi pierduse increderea in oameni , iar pentru o persoana atat de calda si buna ca Melody , acel lucru era mai rau decat moartea. Blondul si-a stans pumnii si mai tare , nepasandu-i de durerea pe care incepuse sa o simta in articulatiile degetelor , punea toata furia de care era capabil in lovituri, toata frustrarea pe care o simtea atunci cand isi amintea ca Melody aratase ca un mort viu luni la rand , cum se infometa si se izola de lume .Pentru prima data in viata lui simtea ca a pierdut controlul situatiei , se simtea inutil de fiecare data cand vedea privirea goala a irisilor negrii , dovada ca cineva a ranit-o atat de tare incat nu-si mai putea tine fruntea sus.