Prolog

710 32 4
                                    


Ea nu a fost niciodata un mare fan al intarzierilor , dar in ultimul timp se intampla sa faca asta destul de des. Asa se face ca acum aproape alerga spre sala de clasa , rugandu-se tuturor sfintilor si demonilor pe care ii cunostea sa nu fi intrat profesorul de istorie. Ultimul lucru de care avea nevoie era o executie semnata de domnul Collins.

Avea capul plecat , incruntandu-se la urmele de noroi de pe varful unuia dintre bocanci , asa ca nu a observt persoana care mergea la fel de grabita in sens invers pana nu s-a lovit de pieptul acesteia. Coliziunea a fost atat de puternica incat si-a pierdut echilibrul si ,cu siguranta, ar fi cazut daca doua maini de fier nu i-ar fi prins umerii strans.

-Scuza-ma , ma grabesc ! spuse ridicand privirea spre cel de care se lovise.

-Atunci suntem doi! articula o voce joasa si mult prea cunoscuta.

Ea a ridicat ochii din pamant si a intalnit silueta inalta si bine facuta cu umeri largi si solduri inguste , chipul cu maxilar proeminent , pometi ascutiti si nas drept , aristocratic.Chipul lui era facut din unghiuri armonioase , care iti atrageau atentia din prima , dar lucrul care il facea atat de irezistibil erau ochii mari de un vedre crud in care se gaseau firisoare aurii. Ochii aceia o priveau amuzati in acel moment.Dintre toate persoanele din liceu numai ea putea sa dea peste el intr-un astfel de moment.

-Bun , atunci ar trebui sa ne grabim in continuare , nu? spuse ea deja pregatindu-se sa il ocoleasca si sa isi continue fuga spre sala de clasa.

El doar a inceput sa chicteasca si si-a ceasul de la mana stanga , apoi a dat ochii peste cap .

-Am cam pierdut cincisprezece minute din ora!spuse satenul plictisit.

Ea a oftat si si-a trecut mana prin par de-a dreptul fustrata , profesorul de istorie nu numai ca avea sa o execute in fata intregii clase , dar va avea grija sa ii aduca la cunostinta si domnului Dean ca protejata sa nu avusese delicatetea de a ajunge la timp la ora.Profesorul ei preferat si omul care avusese incredere neconditionata in ea ,avea sa ii tina o predica a naibii de lunga !

-Collins ma va ucide! gemu ea sprijinindu-se de perete.

-Daca nu o face Dean inainte , ai si dezavantaje cand te adora profesorii!

El a inceput sa rada si i-a ciufulit parul , lucru care a scos-o si mai tare din sarite, o facea sa se simta ca un copil de cinci ani. Ii spusese de nenumarate ori ca nu ii place sa se joace nimeni in parul ei , dar el parea sa o faca intotdeauna.

-Eu unul nu intru la engleza , imi place cum imi sta cu capul pe umeri ! Te-ai pricopsit cu mine , micuto!

Cu o rotire rapida a ochilor a trecut pe langa el si s-a asezat , executand o saritura rapida, pe pervazul unei ferestre a coridorului, acum fiind la acelasi inaltime cu el. Niciodata nu se uitase drept la acei ochi, tot timpul privise in sus , dar de aproape erau mult mai frumosi. Incerca din rasputeri sa se concentreze pe cu totul altceva , dar ii era imposibil. Daca ramanea cu privirea pironita intr-a lui risca sa se piarda acolo , daca cobora privirea spre pieptul de care tocmai se lovise era distrasa de felul in care respiratia il facea sa urce si sa coboare si de medalionul de lemn negru care se misca usor pe materialul gri al tricoului . Mai jos, atentia ii era distrasa de felul in care bumbacul se mula pe muschii bratelor si de felul in care degetele lui lungi si indemanatice se jucau cu inelul de argint de pe mana stanga. Tot ce avea legatura cu persoana lui ii taia respiratia si nu putea sa nu se simta fustrata atunci cand obrajii ei capatau o nunata trandafirie la simpele lui cuvinte , iar el parea atat de calm si stapan pe sine. Nu era corect deloc!

Momente  de slăbiciuneWhere stories live. Discover now