Scoase un cutit dar, îi prind repede mana.
- Mia, ce-ai pățit?
- Ce? Ti-e frica micuțule?
Mă împinge, dar repede o ridic si o arunc pe o masa.
Ea cade si spune:
- Ahh, Gabriel, ce-ai pățit?
- Ce-am pățit eu? Tu ce ai? Tu m-ai atacat cu un cuțit, tu aproape m-ai ucis!
- Poftim? Nu țe-am făcut nimic.
Dar brusc se ridică din spatele mesei rupte, o altă Mia.
- Ce nai... zicem amândoi.
- Bună, bună, bună bună bună bună bunăăăăăăă...
Până când acel trup se topea, usor, usor până când era doar o baltă.
- Ce-a fost asta? întrebă mirată Mia.
Eu dau din umeri neștiutor.
Imi ziceam în gând ,, E timpul, e timpul să-i spun, e timpul să-i spun că o iubesc! "
- Mmm, Mia, vreau să-ți spun ceva.
- Poți să-mi spui orice, doar suntem cei mai buni prieteni. Nu?
