capitolul #1 (prolog)

467 10 9
                                    

Prima zi de scoala. Frunzele ruginii cazusera pe drum. La fiecare pas auzeai caraitul frunzelor. In timp ce eram in fata scolii, mama ma imbratiseaza si-mi spune:

- Gabriel, de-acum esti baiat mare! Nu mai esti baiatul mamei, acum esti domnul mamei!

Ma strange si ii curge o lactima pe obraz.
Eram tare entuziazmat ca eram in clasa a-7 a. Intrand in clasa, ii vad pe Mia si pe David,prietenii mei. David imi spune zambind:

- Gabi! Ce faci?

- Bine, doar ma intrebam in ce banca o sa stau.

Dintr-o data cineva tipa, spunand suparata:

- Haideti bombonele mici, la locuri!

Ma apropi de ea si o bat pe picior, pentru ca ea era cat un munte, iar eu o furnica.

- A da, avem 8 colegi noii: Noria, Uny, Polda, Floria, Moi, Tan, Gabriel si Belle. Veniti in fata copii!!

Venim toti in fata si lumea ne aplauda.

Belle era o fata extrem, foarte mega ciudata, era foarte ciufulita, parul negru cu rosu sangeriu si verde in unele parti, avea o rochie alba, rupta ca si cum o mie de spini au rupt-o si pielea era foarte palida, dar era si verde, zici ca putrezise, dintii negri, si ochi o cu nuanta de negru intre-deschisa si cu o lumina slaba ce se ivea greu pe langa pupile, abia un pic de maro.

Dupa o ora de romana, m-am dus cu Mia si David sa o salutam pe Belle. Mia ii spune:

- Buna eu sunt Mia, tu trebuie sa fii Belle,fata cea noua?

Belle o i-a de guler, se uita fix in ochii ei si apoi spune:

- Blaan, daaa Belle bum glu, blu hh.

Apoi scoate noroi negru de mlastina ca in filmele la care ne era frica sa ne uitam cand eram mici, pe gura, si o scuipa intr-un fel plin de dezgust fix pe Mia.

 BelleUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum