capitolul #12 (Evadarea)

76 7 0
                                        

Gabriel, deja se plictisise să-i mai aștepte pe prietenii să-i. Așa că se folosise de cadoul de la David, era un ceas, la care apăsai un buton, și tragea cu lasere.
Așa că s-a folosit de acest avantaj, pentru a tăia tiptil lanțurile.

- Pfff, și eu care spuneam că, acest ceas va fii nefolistor.

Imediat ce le-a rupt, a ieșit pe ușa.

Gabi credea că încă era clădirea în flăcări. Dar defapt, Nope. Pompierii au stins fiecare fum.
Până când și-a dat seama că nu era nimic.

-----------------------------------------------------------

David și Mia se plimbau in parc.

- Și apoi Profesoara îl întrebă: dar Bulă tu ce făceai?
Și Bulă spune: eu mă jucam cu cărămizi pe acoperiș. îi spunea David o glumă Miei.

- haahah. Ce amuzant!

Telefonul Miei sună.

- O scuzămă, trebuie să răspund.

David se duce pe o băncuță, să socializeze cu niște fete.

- Gabi! Tu ești, nu, nu te aud bine. vorbea Mia cu Gabi. Unde ești? La școală!? De ce ai fii acolo? Îmi explici mai încolo?

Mia ii făcu un semn lui David că pleacă. David nu era deranjat, așa că i-a arătat un semn de like.

Mia fugi spre Școală și își zicea în gând, ,, Ce poate căuta Gabi la școală, sâmbătă!!?

Când Mi-a a ajuns la văzut pe Gabi în ultimul hal.

- Gabi ce s-a întâmplat?

- Îți explic în drum spre spital.

[....]

- De ci Belle te-a capturat, și te-a făcut să suferi?

- Da, a fost o experiență traumatizantă. Dar unde e David, trebuie să vorbesc ceva cu el!

- Îi dau e un ms.

David

07:35

- Pa David.

- Pa Mia.

14:12

- David, Gabriel vrea să-ți vorbească.

    14:13

- Unde sunteți?

-La spitalul Black Wood.

- Sunt pe drum.

14:14          
      
- Ok.

-----------------------------------------------------------

Mia Și Cici s-au Întâlnit la o înghețată,
pe un deal.

- Și ce-ai mai făcut în ultimul timp? întrebă Cici.

- Păi... ai auzit.

Un cântecel se auzea dintr-o cabană.

- Vrei să vedem ce e? întrebă codițe rotunde.

- B-i-i-inee.

Fetele s-au apropiat încet.
Ai deschis ușa.
Au văzut doar o cameră aproape goală. Singurul lucru din ea era un scaun ( din ala de te leagănă în spate și în fața) pe care stătea o fetiță mică, trista, care cânta ,,Mary Christmas" încet și neclar si fetita, avea o cutiuța muzicală pe care o învârtea. În sus, în jos, în sus, în jos, și apoi....


Mulțumesc pentru atenția acordată, îmi pare rău că n-am mai postat, dar n-am avut timp😭.
Promit că o să postez mai des. Și nu uitați să dați si o steluță. Paaaaa!!
O

da, an vorbit cu o scriitoare numită Mara270, și i-am promis că o să scriu de cărțile ei. Deci, dacă nu aveți ce sa citiți, citiți

Cainele meu vorbitor.

Poezii pline de amuzament

 BelleUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum