You Kill Myself

Vorbiţi serios!?

După câteva minute în care am stat cu Jimin în cameră, a venit timpul ca el să plece şi să îl înlocuiască Suga.
S:Mai eşti supărată?
Eu: Ţie ce ţi se pare?
S:Că da...uite scuze. Nu trebuia să mă comport aşa dar mai speriat. Vanessa mi-a zis că ai plecat acasă mai repede şi când nu ai mai venit m-ai speriat.
Eu:Eu te înţeleg. Dar nu mai fă chiar aşa...acum am 18 ani.
S:Tot mică eşti!
Eu:Spune tipul care e doar cu un am mai mare.😝
~~~~~Perspectiva lui V~~~~~
Eu:Tu chiar vrei să te mănânc pe tine?
Jin:Nu, doamne fereşte!😨
Eu:Atunci găteşte mai repede!
^DINGDONG^
Eu:Ar fi bine să termini mâncarea până mă întorc!
Jin:Okay. Oricum nu mai am mult!
Merg cu paşi micuţi până la uşa, pe care sincer să fiu...o deschid foarte greu lăsând la iveală coşmarul care v-a urma.
Mrs. Min:Bună Taehyung! Yoongi e acasă?
Eu:Su...su...suga? Da, sigur!
Jin:E gata...Domnule şi doamnă Min!?😱
Mr.Min:Bună Jin!
Eu:I..intraţi vă rog!*le fac loc să intre*
Mrs&Mr:Mulţumim!😊
Jm:Am luat nişte...părinţi lui Suga?😟😐
Mrs.:Bună Jimin! Cât ai crescut de când nu te-am mai văzut!*îi zâmbeşte şi îl ia în braţe*
Jm:Şi eu mă bucur să vă revăd!
Cât timp nu sunt atenţi trebuie să merg sus ca să îi anunţ pe Ioana şi Suga, dar cum?
Eu:Pss! Rapmon, vin-o câta!
Rm:Ce e?
Eu:Ai grijă ca părinţi lui Suga să nu vadă că nu mai sunt aici. Trebuie să îi anunţ pe Suga şi Ioana ce a sosit pe aici.
Rm:Bine. Noroc!
În timp ce Rapmon se apropie de ei alerg repede pe scări până la Suga în cameră unde ei...se distrau.
S:Eşti bine?😂
Eu:Eu sunt dar voi nu veţi fi!
Io:De...de ce? 😨
Eu:Au venit părinţi voştri!
S:Ce!? Nu se poate! Zi-mi că e o glumă!
Eu: Aş fi vrut să fie!😔
S:Bine, tu vi cu mine şi tu rămâi aici în cameră.
Io:Ce...nu!! Vreu să îmi cunosc părinţii!😭
S:Mai bine nu. Ce vor face după? Offf, doar stai aici.
~~~~~perspectiva lui Suga~~~~~
Îl iau pe Tae cu mine şi ieşim din cameră trântind uşa foarte tare. Îmi pare aşa rău că trebuie să o las aşa fără ca măcar să îi cunoască când are ocazia dar e mai bine aşa.
Tata:Fiule! Ia uite ce mare te-ai făcut!*mă i-a în braţe*
Eu:Şi eu mă bucur să vă văd!
~~~~~perspectiva mea~~~~~
Nu mă interesează ce zice Suga...e o şansă să îmi cunosc părinţii şi nu am să renunţ la ea. Îmi i-au nişte pantaloni lungi şi îmi prind parul într-o coadă. Ies uşor din cameră şi cobor uşor până la mijlocul scărilor unde înlemnesc deoarece toate privirile au fost aţintite asupra mea.
Mama:Hye Joon...ce frumoasă te-ai făcut draga mea.😊😢
Se îndreaptă spre mine şi mă strânge foarte tare în braţe. Nu mult după ce mă i-a în braţe fac şi eu acelaşi lucru doar că lăsând câteva lacrimi să mi se scurgă pe obraji.
Eu:Sunteţi sigură că nu mă confundaţi cu al cineva?*îi şoptesc la ureche*
Mama:Sunt sigură scumpa mea.
După câteva minute de stat în braţele mamei mele, ne-am dat drumul şi am coborât cu ceilalţi. Toţi sunt traumatizaţi...şi cel mai rău e Suga care mă trage imediat lângă el.
Eu:Am putea discuta la o ceaşcă de cafea?
Mama:Desigur!
Eu:Băieţi, sunteţi drăguţi?
Jk:Normal că da Ioana, nu îţi face griji!*îi i-a pe ceilalţi cu el în bucătărie*
Ne aşezăm pe canapea şi stăm tăcuţi câteva minute după care mama sparge gheaţa.
Mama:Vreţi să ştiţi ce s-a întâmplat defapt atunci când erai mică aşa e?
Eu:Cam da...😅
Tata vrea să mă i-a de mână dar Suga mi-o trage şi îşi pune capul pe umărul meu fiind foarte atent la ce avea mama să spună
Mama:Păi...ideea e că nu te-am aruncat în stradă cum crede Yoongi. Ştiam că te-a tot căutat în anii aceştia şi sunt chiar mândră de asta dar nu e ceea ce credeţi. Problema a fost că în cartierul nostru erau nişte criminali şi am tot auzit de la vecini că vor să te omoare aşa că te-am trimis la o casă de copii din altă ţară şi le-am zis doamnelor că nu trebuie să afli că te-am abandonat deaorece ne-au fi urât extrem de mult. De asta nu aţi fost niciodată unul cu altul...şi de asta am venit azi aici, ca să îi zicem lui Suga despre asta. Dar suntem foarte bucuroşi că eşti şi tu aici.😙
S:În toţi aceşti ani am crezut că niciodată nu aţi vrut-o...m-am înşelat amarnic.
Tata:Fiule, se mai întamplă. Toată lumea greşeşte.
Din bucătărie iese Kookie cu ceilalţi şi lasă cafelele pe masă, iar Jimin se pune jos lângă mine, îşi lasă capul jos şi o mână pe piciorul meu. După ce termină cafele părinţi noştri pleacă iar noi rămânem dinou doar noi...nişte idioţi într-o casă imensă.