Ridică pătura, mă ridică în braţe şi mă duce la el în cameră unde începe să mă gâdile ca un odiot. După o tură de gâdilat şi râsete scoase din gura mea scap de el şi mă îndrep către bucătărie unde V se juca cu un căţeluş. Intru şi eu în joc şi se pare că căţeluşa mă place. Deodată se aude uşa şi eu cu V mergem să vedem cine e...şi ghici, era chiar Vanessa destul de furioasă pe mine. Vanessa:Chiar nu puteai să mă suni şi pe mine? "zâmbeşte" Eu:Scuze, iartă-mă! Am crezut că dormeai! "o i-au în braţe" Vane:Bine, te iert. Dar doar de data asta Jm:Noona!! "ţipă ca nebunu" S:Taci naiba! "îi dă o palmă peste cap" Eu:Băieţi, ea e Vanessa! S:Deci ea e cea de care ne-ai spus hă? "o studiază pe Vanessa din priviri" Vane:Tu le-ai spus lor despre mine? Eu:Da! Jm:Noona vleau în braţe! "mă strânge pe la spate" Vane:Eu vă cunosc pe voi? Jm:Alta! "începe să râdă" Vane:Alta? "confuză" Începem toţi să râdem şi o luăm pe Vanessa cu noi. Mergem în camera aceea mare şi pot observa cum Suga se holbează la Vanessa şi mă apucă râsul. Pe la 12 ne luăm la revedere de la băieţi şi plecăm la noi în cameră unde adormim instant. Cand mă trezesc observ că Vanessa nu e în camera ei ceea ce mă cam sperie. Mă uit pe telefon şi observ că azi...chiar azi, E ZIUA MEA!!! Merg repede la baie şi îmi fac un duş, apoi mă apuc de rutină. Mă îmbrac↓
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Ies din baie şi mă trezesc cu valizele mele şi ale Vanessei pe pat, apoi sare toată gaşca pe mine. All:LA MULŢI ANI!!!! Eu:Awww, merci mult! Şi ce e cu valizele? Jm:Noona, vă mutaţi la noi. Eu:La...la voi? Vane:Păi nu este un super cadou? Eu:Ba da! Îmi place mult, mult de tot! Am luat un taxi până la casa lor, mai bine zis vila. Intrăm şi în 3 secunde valizele erau aruncate grămadă. Mă arunc pe canapea şi normal că nu pot fi liniştită că sună cineva la uşă. Jm:Bună ziua! Q:Bună ziua domnule! Jm:Vă pot ajuta cu ceva? Q:Domnul Min este aici? Jm:Da! S-a întâmplat ceva? Q:Am o veste pentru el. Jm:Intraţi! Deodată observ cum un doctor bănuiesc, intră în casă şi vine la canapea şi îi întinde o foaie lui Suga. D:Am să vă dau o veste domnule.Ştiu de pierderea voastră în viaţă dar nu prea mai este o pierderi acum. Aveţi grijă de foaia asta, foarte mare grijă. La revedere! ~~~perspectiva lui Suga~~~ Nu pot să cred. Ioana e chiar surioară mea pe care părinţi nu au vrut-o niciodată. Lacrimi se revarsă din ochii mei şi o iau în braţe strângând-o extrem de tare. Eu:Nu pot să cred. După atâţia ani am crezut că nu o să te găsesc. "o pup pe frunte" Nu spune nimic. Mă ţine strâns în braţe şi plânge, aşa că îmi i-au poziţia de frate mai mare şi încerc să o calmez cât de cât. ~~~perspectiva mea~~~ Nu pot să cred că...AM UN FRATE. Nici măcar nu ştiam că am o familie până când Vanessa a vorbit cu părinţi săi să le spună că o să îmi caute iei o familie, dar până atunci să stau cu ei şi mi-au devenit o familie. Ahh, mă simt atât de acum, împreună cu FRATELE MEU. Vane:Aww, sunt aşa de drăguţi. Dar acum haide, nu mai plangeţi. Se adună toţi în jurul nostru şi întrebarea este.'Cum nu ştiaţi că sunteţi fraţi?' S:Păi la vârsta de 1 an, mama şi tata mi-au făcut o soră. După o săptămână de la naştere din câte ştiu m-au trimis la bunica şi cand m-am întors au zis că a luat-o buna la ea. Pe la 5 ani, i-am auzit vorbind despre faptul că te-au aruncat în stradă, aşa că de atunci am jurat că o să te găsesc, dar lor nu le-am zis nimic despre asta. Eu:Mie mi s-a spus că nu am avut o familie din că am fost adusă cumva pe pământ. V:Deci doar Suga ştia că are o soră? Tu nu ştiai nimic de familia ta...este o mare încurcătură. Eu:Nu cu tează...am primit cel mai frumos cadou din lume. "îl strâng tare pe Suga în braţe" Cu coada ochiului îl pot observa pe Jimin cum urcă până sus la etaj. Şi sinceră să fiu nu prea pare fericit. După cam 10 minute bune de stat în braţele fratelui meu şi de toate "Te iubesc soră/frate", urc sus căutându-l pe Jimim din cameră în cameră până îl găsesc în, se pare viitoarea mea cameră probabil, pentru că valiza mea e în cameră. Mă îndrep încet către el şi îl trag de nişte fire de păr, iar el se ridică extrem de nervos din pat. Sinceră să fiu, mă cam speria faţa lui, nu mai avea ochii lui dulci ca o bomboană şi avea nişte ochi înfricoşători de parcă vroia să te omoare. Răsuflă încet apoi schiţează un mic zâmbet în colţul guri. Jm:Bună noona. "îşi lasă capul pe umărul meu" Eu:De ce te-ai supărat? Jm:Ai primit cel mai frumos cadou de pe lume, iar eu...iar eu nu ştiu ce cadou aş putea să îţi dau noona mea. "începe să plângă" Eu:Hai, nu plânge! "îl strâng în braţe" Jm:Noona, vreau să fi cât se poate de fericită şi eu...nu pot să îţi ofer asta. Mai ales dacă mă enervez. Dacă nu m-ai fi tras tu de păr cred că persoana aia era acum moartă. Zâmbesc uşor, iar el începe să îmi studieze ţinuta. După câteva priviri, exact când nu eram atentă mă trânteşte de pat împreunânduşi buzele cu ale mele şi cam după vreo câteva minute începe să mă şi muşte de buza de jos, zâmbind când scoteam un sunet, oricât de mic ar fi fost el. După mica noastră bătălie, se pune lângă mine şi mă ia în braţe. El chiar...ma sărutat. Suspin uşor şi mă ghemuiesc la el în braţe.
