Oripilată de priveliștea ce o aveam în fața ochilor și de râsul acela care semăna cu al unei capre în călduri, am țipat cât m-au ținut plămânii. Nu îmi venea să cred că în fața mea se afla cea mai josnică ființă de pe planetă, verișoara mea, Lenuța.
-Ah, în sfârșit ne reîntâlnim Popa Lois Sofia! (notă mentală :schimbă - ți numele cât de curând). Am așteptat atât de mult momentul ăsta... Aș plăti bilet sa îți văd fața idioată și reacția ta de om nebun. Ai dreptate, chiar ar trebui să mergi la un ospiciu! Rânji ea la mine. Jur ca îmi venea să o lovesc cu suportul de perfuzii sau cum s-o numi ăla.
- Ieși de aici! Știi bine că te-aș tortura în toate modurile posibile dacă aș putea și tu mai ai tupeu să îți arăți mutra de balenă eșuată și să rânjești cu toată fasolea în fața mea! Mă mir că nu îmi sângerează ochii și urechile!
-Ușurel pisicuța mea! Eu voi sta cu tine până te vei face bine! (zâmbet malefic)
-AAAAAAA !!! AAAAAA !!! Țipam eu ca și cum eram pe capra de fătat. NUUUU !! Cum am eu atâta noroc???
O asistentă a intrat val-vârtej în salonul meu și a întrebat ce s-a întâmplat, dacă îmi e rău sau ceva de genul.
-Scoateti-o pe nebuna de Lenuța de aici!!! Nu vreau sa o mai văd!!! Vrea să mă ucidă!! E o psihopată!! Urlam eu cu toți plămânii, realizând că eram într-un pericol imens.
-Domnișoară vă rog să ieșiți. Pacienta are nevoie de liniște.
- Ne mai vedem noi scumpa mea Lois! Zise nebuna cu o voce care îmi făcu sângele să inghețe în vine și ieși cu pași înceți de pirat olog.
~După două săptămâni ~
Mă plimbam pe dealurile de la marginea satului unde locuia bunica mea, având căștile îndesate în urechi, ascultam piesa mea preferată (momentan) : we don't have to dance, admiram peisajul superb și încercam să îmi golesc mintea de gânduri negative. Deodată am simțit că cineva îmi acoperă gura cu o mână și cu cealaltă mă prinde de gât, ridicându-mă și trăgându-mă către el. Mă zbăteam să scap din acea strânsoare, loveam cu picioarele și cu mâinile dar simțeam că îmi pierd cunoștința. Cu ultimele puteri i-am muscat palma, am auzit un țipăt de durere și am simțit cum îmi dădea drumul. Am reușit să mă întorc și am văzut că era un bărbat destul de solid, din instinct i-am dat una taman în '' famelie'' (cre' că l-am lăsat fără moștenitori), mi-am tras sufletul câteva secunde în timp ce el urla din toți rărunchii. L-am trântit la pământ și i-am aplicat mai multi pumni zdraveni (dom'le totuși sunt crescută la țară), l-am călcat pe brațe și i-am legat mâinile cu tricoul lui. Când m-am uitat mai atent am observat un semn pe spatele lui.
-Aoleu!!! Și tu cum ai dat de mine???
- Lenuța m-a trimis după tine, puișor.
- Unchiule Marcu... Am un neam de nebuni!! Toată lumea vrea să mă omoare!
(notă mentală: schimbă-ți identitatea și mută-te la Polul Nord!)
