Iesisem din sala de detentie obosita.Traisem cele mai ingrozitoare doua ore din viata mea.In afara faptului ca a trebuit sa suport prezenta doamnei Mills-profesoarea de istorie-,a mai trebuit sa si dezlipesc gumele de mestecat de sub banci.Imi strimbasem fata dezgustata la aceasta amintire.Recunosc,Moore nu e prea razbunator din fire,dar cind o face,o face rau de tot.Aveam o presimtire ciudata in legatura mamei mele,de o saptamina incerca sa-mi spuna ceva,dar mereu apare ceva mai important.Ies cu pasi grabiti di scoala,dar ma opresc cind imi simt telefonul vibrind.
"Vin-o urgent acasa,vreau sa vorbesc serios cu tine."
Primit;de la Mama(^_^).
Stiam de mult ca mama vrea sa-mi spuna ceva,dupa cum am mai mentionat,asa ca am zbughit-o rapid acasa.
**
Ajunsesem in cartierul meu,examinasem fiecare casa,iar cind sub ochi mi-a cazut casa lui Moore ,am mirit.
-Ma voi razbuna pe tine,Moore,fii sigur...am mormait eu sub barba.
In citeva secunde eram in fata casei mele,intru in casa suspicioasa.
-Mama...sunt acasa!stigasem eu cu voce tare.
Casa era curata,pot sa spun prea curata,totul lucea,iar lucrul asta ma inspaiminta.
Se auzeau pasi de la bucatarie,pun pariu ca era mama,si chiar asa si a fost.
-Deci..de ce m-ai chemat?am intrebat-o eu.
Mama se aseza poe canapea,indrumindu-ma pe mine sa fac la fel.Am facut intocmai.Ma inspaiminta seriozitatea ei,iar faptul ca s-a asezat pe canapea,imi spunea ca vom discuta serios despre ceva.
-Hope,m-au sunat cei de la munca saptamina trecuta si...
-Nu!!tipasem eu cu lacrimi in ochi.Mi-ai promis ca mai mult nu ne vom muta,ai promis..
Fata ei dezamagita imi spunea ca totul era adevarat,si ca asta nu era o farsa ,cum speram eu sa fie.
-Mi-ai spus ca vom trai aici definitiv,tipasem eu,ai promis!!M-am saturat sa ma mut din an in an..
-HOPE!tipase mama.Nici eu nu pot sa aleg,asa ca te vei linisti si te vei urca sus sa-ti faci bagajele!Acum!
-Nu!ii tipasem ca raspuns,apoi am fugit prin iesirea din curte.
***
Plingeam linga copacul meu,nu vream sa ma mut!Nu acum,cind totul e bine,cind imi place scoala,cind am gasit un dusman pe cinste.
-Hope,esti ok?se auzi o voce
Tresarisem.Puteam cunoaste vocea asta din o mie,era vocea lui Jasper.
Pusese mina pe umarul meu,apsecundu-si fata la un nivel cu a mea.Eram surprinsa de bunatatea lui,luind in seama ca am stat la detentie din vina lui..
-Nu ,nu sunt ok,trebuie sa ma mut,ii spusesem eu intorcindu-mi capul.
Nu spusese nimic,doar se ridica si pleca,stiam eu..stiam ca ma va lasa balta cind se va plincisi,probabil isi cauta un nou catelus pentru joaca.In cele din urma intrasem in casa,iar ceia ce am vazut m-a socat:mama statea cu o ceasca de ceai discutind si rizind cu Jasper.
-Oh,draga,ai venit,spusese mama cind ma observase.Ai avut dreptate,esti prea mare sa te muti,asa ca am decis-cu ajutorul lui Jasper- sa ramii aici,spusese ea.Desigur ,eu va trebui sa plec,pentru ca lucrul nu se poate amina.
Eram fericita,mai nu saream in sus de fericire.
-Desigur,Jasper a acceptat sa aiba grija de tine,asa ca acum ,esti sub tutela lui.
Iar brusc zimbetul mi se risipise.Jasper rinjea de zori,iar maxilarul meu era undeva pe jos.3:2,ok,Moore,round-ul doi l-ai cistigat.
CITEȘTI
Profesorul(În Redactare)
Romantiek"- Dacă sărutul tău ar fi cel mai periculos venin din lume, aș muri cu zâmbetul pe buze." Hope Jonson nu știe să piardă, orice problemă e un mic obstacol peste care trece cu ușurință, orice dușman- o persoană care scapă rapid , doar iubirea e cel...
