Dușmanii Îndrăgostiți

21.

Am ajuns, deci, la Sekki acasa... Cum ma vede, cum ma si ia in brate. Eu m-am inrosit instantaneu
-Kazuki, ai febra?
-Nu! Doar ca e cald inauntru!
-Bine, atunci! Ma duc sa deschid o fereastra!
-Ok!
S-a dus, a deschis fereastra, si s-a intors cat ai zice "peste", trantindu-se pe canapea langa mine.
-Si deci ce facem, frate?
-Hai sa ne jucam ceva!
-Bine! Ce vrei?
-Niciodata nu m-am jucat alergatea, soptisem eu...
-Macar stii cum se joaca? ma intreaba
-Da, am vazut alti copii, doar ca nici unul nu mi-a cerut sa vin sa i le alatur...
-Tristut...
-Stiu, spun eu cu un zambet pe fata... Dar m-am obisnuit!
-Atunci..... ESTI!!!
Atunci ma atinge pe umar si fuge, iar eu, l-am urmat, si l-am atins, fara sa vreau, desigur, pe fund...
-Nu crezi ca esti prea mic pentru d-astea? ma intreaba zambind
-Nu am vrut!! Scuze!...
-Nu-i nimic! Hai sa ne continuam jocul!
Apoi ma strange de fund si fuge... Eu, am tipat si ma tineam de fund (de durere), iar el a ras...
-Esti asa de firav!
-Dar chiar doareeee!! ma vaicaream eu...
-Ei, haide! Cat de rau poate durea?
Apoi l-am strans si eu cat de tare am putut de fund, si a tipat, dar parca de placere...
-Chiar doare! apoi rase
Se facu seara, era 23:00, eu m-am dus in camera mea, iar Sekki in a lui, urandu-ne fiecare "noapte buna