Dușmanii Îndrăgostiți

41.

-Oare cat e ceasul?
-Este 17:00... Am iesit de la ore!
Eram bucuros, incat am vrut sa-l sarut, doar ca...
-Hapciuu!
-Pisoi, daca vrei sa ma saruti, trebuie sa stai cuminte, si sa nu te misti din pat!
-Dar te vreau atat de mult... am spus eu, rosu la fata
-Si eu te vreau... Dar esti racit!
Apoi zambi, ceea ce am facut si eu...

Apoi am iesit din patura sa-l iau in brate, iar el m-a apucat de fund.

-Pisoi, spuse el pe un ton trist, din pacate nu putem face nimic!
Apoi i-am observat umflatura din pantaloni... Prin minte mi-a trecut, nu stiu de ce dracu, Shoujo...
-Ai purtat cumva o discutie si cu Shoujo?
-Da, i-am spus sa nu iti mai spune "viata mea" atat timp cat tu esti al meu!
-Si... Cu fratele tau?
-Care dintre ei?
-Kevin...
-Aaaa! Sunt sigur 100℅ ca nu se va mai da la tine!
-Deci am scapat de toate problemele?
-Da, pisoi, da!

~~Dupa o saptamana~~

-Mitzuuuu! strig eu dupa el prin liceu
-Aici sunt! striga si el

In caz ca nu v-ati prins, eu si cu Mitzu ne cautam unul pe altul in liceu... Cum am ajuns sa ne purtam conversatii frumoase? Simplu!

~~Flashback~~

-Hei, Kazuki!
-Ma strigi pe nume?
-Da... M-am decis ca am putea fi prieteni, stii?
-Serios? intreb eu, incercand sa-i intru in joc
-Da... M-am gandit ca poate ar fi mai bine sa am mai multi prieteni decat dusmani...
-Sigur, de ce nu?

Apoi ne-am dat mana, in semn de impacare, ceea ce ne-au facut colegii sa zambeasca si sa zica "In sfarsit!!"

~~End flashback~~

Deci, in continuare, eu si cu Mitzu eram prieteni la liceu, si iubiti in timpul liber!

~~Seara, ora 23:00~~

-Te iubesc, pisoi!
-Si eu, motanel!
-Ma bucur ca suntem in sfarsit impreuna, si ca nimeni nu ne sta in cale!
-Motanel, te iubesc din tot sufletul meu! apoi il sarut
-Vrei si o parte a doua?
Baiatul asta.....

**********THE END*************