Pianistul fără degete - un rezumat mai detaliat

2.6K 133 30
                                    


NOTĂ: E a nu știu câta oară când rescriu această poveste, fiindcă ideea este atât de minunată și-mi oferă fiori numai când mă gândesc la această lume. Aceasta este versiunea finală. Am schimbat unele idei precedente, astfel că sper să fie pe placul vostru. Mulțumesc fiindcă sunteți încă alături de poveștile mele și de lumile pe care le creez cu drag!

p.s.: rezumatul e chiar după poză :)

: rezumatul e chiar după poză :)

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

Berlin, Germania, 1938

În fiecare an, în luna noiembrie are loc la Berlin „Festivalul clapelor", eveniment la care participă cei mai talentați pianiști din Germania.

Visul lui Jacob Schwab Müller este cel de a fi cel mai renumit pianist german, însă succesul întârzie să apară. Născut într-o familie de evrei, viața puștiului de 12 ani, se va complica din ce în ce mai mult.

Prim ministrul Germaniei îi promite lui Jacob că va câștiga festivalul, însă asta nu se întâmplă, iar când organizatorii află că Jacob este un evreu infiltrat printre nemți, marele său vis se spulberă. Hitler decide să îl pedepsească pe copil, astfel că-i va trimite pe părinții lui într-un lagăr, iar pe el îl va folosi drept spion într-un cămin sub îngrijirea doamnei Daniella Herzl.

Alături de visul de a fi cel mai bun pianist se naște un altul: salvarea părinților.

Aflat într-o misiune contra timp, micul pianist va fi pionul lui Hitler într-un joc clandestin la nivel înalt, doar că intențiile evreului sunt altele decât cele cu care a fost însărcinat de Fuhrer. Inamicul lui este Hitler și va face tot ce va depinde de el pentru a ajunge în acel lagăr și pentru a-și salva familia.

Și sorții îi surâd lui Jacob. Cunoscut în istorie sub denumirea de „Noaptea de cristal", evenimentul îi va oferi tânărului oportunitatea de a se răzbuna și de a-și îndeplini scopul.

Din acel moment, Jacob împreună cu tutorele său și ceilalți orfani vor ajunge într-un lagăr al terorii, numit Happenweiler, după ascunzătoarea pe care o oferă pădurea. Aceasta era locul preferat de execuție al evreilor nesupuși. Ei erau legați de trunchiul copacilor și, cu un topor prost ascuțit, le erau retezate membrele. Din mai multe încercări.

Însă lagărul nu va fi un loc de joacă și imediat va regreta că a ajuns acolo. Prin împrejurări înfiorătoare, copilul își va pierde degetele de la mâini.

Familia sau visul?

Rămas în lagăr, singurul motiv de supraviețuire rămâne puterea de a visa, pe care nu i-o poate știrbi nimeni. Lihnit, deshidratat, bolnav, pentru el, visul de a deveni un renumit pianist german rămâne puterea supremă de a birui.

Viața e asemenea unui pian. Clapele albe simbolizează fericirea, iar cele negre tristețea. Dar în timp ce treci prin călătoria vieții, adu-ți aminte, că și clapele negre creează muzica.

PIANISTUL FĂRĂ DEGETEUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum