Ochi in Ochi

64 6 0
                                    

Se afundau tot mai mult in padure,pana cand,Cristi cazu la pamant cu un bubuit puternic. Karla nu vazu ce i s-a intamplat. Era prea socata sa tipe,desi asta si-ar fi dorit. Se duse repede sa vada ce are,si il vazu plin de sange,la pamant,cu hainele sfasiate,de abia sufland.
-Cristi!
*VOCE STINSA*
-Karla... Te rog,iarta-mi tot!
Karla varsa lacrimi grele si multe,ce cadeau pe chipul fratelui sau,brazdat cu rosu. De abia mai putea vorbi. Era in stare de soc.Isi aduna toate fortele si grai incet,plangand si mai amarnic:
-Cristi,te iert,dar,ite rog,iarta-ma!
-Spune-i mamei,tatei si Ramonei,ca ii iubesc! Dar mai ales,te iubesc pe tine! Si,*tuse* te iert.
Asta spuse si muri. Biata Karla...Plangea,dar chiar atunci aparu un lup alb,stufos,cu sange la gura,cu blana zbarlita,maraind.
Se opri din marait,iar Karla din plans. Simteau o conecsiune,ce ii facea sa uite de tot. Lupul veni aproape de ea. Fata statea pe loc. Nu tipa,nu fugea,dar mai presus,nu simtea nici un sentiment de teama. Lupul isi lipi capul de ea,iar fata incepu sa il mangaie. El se uita la ea,cu ochii lui de rubin in ochii ei de safir. Atunci lupul se intinse si fata incepu sa planga. Lupul se ridica,ii sterse perlele ce ii lunecau lent din ochisorii ei de safire.

În HaităUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum