t r e i s p r e z e c e

51 10 0
                                    

Am luat buchetul în brațe și am decis să îi scriu un mesaj anonimului.

me: hei.
me: cred că știu cine ești.
me: și poate nu mai sunt suparată!
me: ești Harry nu?
anonim: bună Anne,sunt mama lui Harry.Din păcate nu am mai vorbit cu Harry de când a plecat la cinema cu verisoara lui Alissia.

Acum înțeleg,am fost o proastă aia era verioșoara lui Harry nu iubita lui.Dar oare unde e Harry.V-a trebui să merg în parc să îl caut diseară,sigur se plimbă din nou.

Ora se făcuse târzie,mama era la lucru așa că puteam ieși din casă.

Din perspectiva lui Harry.

Sper să nu mă vadă nimeni,nu îmi place să mă întrerupă cineva când stau la locul meu preferat.

Din perspectiva lui Anne.

M-am îmbrăcat mai gros deși era Iunie,dar mie îmi era puțin cam frig.Am ieșit afară iar frigul deja îmi intrase în oase.Am plecat în parc căre râul de lângă casa verde.În seara asta era lună plină și era foarte frumos.

Am inaintat iar când am ajuns lângă puntea lacului,l-am zărit pe Harry stând îngândurat  și privind luna.

Din perspectiva lui Harry.

Am simțit parfumul ei rafinat,puteam juara că este Anne.Tot timpul se dă de gol cu rafinatețea ei,cu pași ei cei gingași îi puteam recunoaste mirosul de la 200 km distantă.Dar oare m-a iertat? Oare nu a venit aici pentru a îmi spune că mă urăste?

Din perspectiva Annei.

-Harry ce faci aici,am spus asta dar el nu s-a speriat parcă știa că voi veni.
-Uite Anne,știi totul a fost o..
-Nu,nu spune nimic,am spus întrerupându-l din ce voia să zică.
-Vreau să îți zic ceva.Eu te plac și îmi era tare rușine să îți zic,pentru că toate fetele mă vor dar tu ești unică Anne,de tine nu mă pot sătura.M-am prefăcut într-un anonim doar pentru că îmi era rușine.

Continuarea în capitolul următor.

To the moonUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum