Silent Love

Capitolul 3

Urmatoarea zi la scoala la ore ma tot uitam la Bryan. Nu-mi sta in fire sa nu fiu atenta la ore. Ceva se intampla cu mine si nu stiu ce. La ora de chimie a trebuit sa fac un experiment cu el. A fost super doar ca era sa incurc substantele. Ciudat. De obicei sunt foarte atenta. Cand orele s-au terminat am iesit val vartej din clasa  si m-am impiedicat. Dar in loc sa pic am simtit cum doua brate ma prind. M-am uitat la persoana respectiva si era Bryan. M-am uitat in ochii lui si el a zambit. I-am multumit si am plecat impreuna spre casa.Tot drumul spre casa ma uitam la el, mai bine zis ma holbam. Ce naiba am? Nu sunt eu. Ceva se intampla.

-Deci? Spune el uitandu-se la mine.

-Ha? Ce?

-Te-am intrebat daca ma poti ajuta cu tema la engleza. Desi mi-e rusine sa iti cer asta da am vazut ca te descurci.

-Pai da, te voi ajuta. Spun eu zambind. Doar suntem prieteni.

Cand am ajuns acasa, nu era nimeni. Am urcat la mine in camera si m-am asezat pe pat. Ma gandeam la ziua de astazi. E destul de straniu tot ce se intampla. Adica atunci cand il vad pe Bryan si vorbesc cu el ma simt foarte bine si nici nu stiu sa explic. Parca ne cunoastem de o viata si stim totul unul despre celelalt. M-am mai uitat putin pe tavan dupa care am simtit cum ochii mi se inchid.

Mai tarziu am fost trezita de sunetul soneriei. M-am ridicat repede din pat, am plecat pana in baie, m-am aranjat putin si am coborat sa deschid usa. In fata usii era Bryan. Avea ghiozdanul in spate si ma privea. L-am invitat inauntru si am plecat in sufragerie. Ne-am asezat la masa, a scos cartile din ghiozdan iar eu am adus doua pahare si un suc. I-am explicat cum sta treaba cu unele chestii dar mi se parea ca nu era atent. Adica se uita la mine dar nu era atent.

-Bryan, tu ma asculti? Spun eu zambind.

-Ha? Poftim? Da.

-Serios? Ce am spus? Spun eu apropiindu-ma de el.

-Ca…… ăăă…. Că …

Eu incep sa rad si Bryan la fel. Era dragut doar ca nu stiu cum va putea invata daca nu e atent. Zambea la orice cuvant pe care il spuneam. Zambea incontinu. Avea un zambet asa cald. Dupa ce l-am ajutat cu tema, am mai stat putin si am mai dicsutat. Despre ai lui si cum vorbeam noi, am ajuns sa vorbim despre parintii mei.

-Pai… nu de alta dar… spun eu lasandu-mi capul in jos.

-Aaa. Inteleg.

-Nu e ca nu pot vorbi doar ca…

-Hei, nu e nevoie sa-mi povestesti. Cand o sa vrei sa vorbim despre asta e ok pana atunci hai sa o lasam asa. Spune el uitandu-se la mine in ochi si zambind.

Ma bucur mult ca ma intelege si nu ma obliga sa-i spun. Ma intelege. Si asta imi place mult la el. E un prieten bun chiar daca ne stim doar de doua zile.

Mai tarziu a venit vremea ca el sa plece acasa. L-am condus la usa, mi-a multumit si a plecat. La scurt timp a venit si Summer cu Liam de brat. S-au asezat langa mine, pe canapea.

-Cine era baiatul ala care a iesit din casa noastra? spune Summer radicand o spranceana.

-Era Bryan. Noul coleg. L-am ajutat cu tema la engleza.

-Mda… sa te cred?

- Serios. Ce altceva puteam face?

-Ehh mai sunt variante. Dar deocamdata o lasam asa.

-Hai mai nu mai tachina fata. Spune Liam razand. E mica. Las-o deocamdata.

-Multumesc Liam.

Am plecat sus in camera mea, m-am imbracat in pijamalele mele crem si m-am asezat in pat. Ma gandeam la ziua de astazi. Adica felul in care ma priveste, felul in care zambeste, acei ochi verzi si stralucitori, e pur si simplu fermecator. Nu stiu eu prea multe despre dragoste sau ceva de genu. Si nici nu cred ca e cazul sa vorbim despre asta acum. Ce se intampla intre mine si el nu e dragoste. E o relatie foarte frumoasa de prietenie. Si nu as vrea sa stric asta. Desi de cand l-am vazut nu-mi pot lua gandul de la el. In fiecare minut ma gandesc la el. Nu mai sunt atenta la ore din cauza lui. Totul e confuz. Nici macar nu stiu ce se intampla. Am ajuns sa visez cu el. Dar habar nu am de ce. Oare ce se intampla?