Silent Love

Capitolul 6

A trecut o saptamana de la petrecere. Am tot incercat sa-l evit pe Bryan si am reusit. Nu am mai vorbit cu el de la petrecere. Nu stiu de ce ma simt suparata pe el. Da' nu as avea motiv corect?

O alta zi de scoala a inceput. Stateam in banca mea si ascultam ce vorbea profesorul. Orele au trecut greu, foarte greu.

In timp ce mergeam spre casa , vantul rece de octombrie batandu-mi in fata simt o mana pe umarul meu. Ma intorc si il zaresc pe Bryan. Minunat. Acum nu pot fugi, va crede ca-s nebuna. Deci ce mi-a ramas e sa stau si sa vorbesc cu el. Si eu vreau asta mai mult ca orice. Chiar vreau asta doar ca-s incapatanata. M-am oprit si m-am uitat la el. M-a salutat si am plecat impreuna spre casa. Pana cand nu am ajuns acasa nu am vorbit nimic. Cand am ajuns in fata casei Bryan m-a prins de mana si m-a tras spre pieptul lui. Mi-am ridicat privirea si i-am intalnit ochii, ochii aceia verzi superbi.

-April, ce se intampla cu tine?

Ok…. Cu mine ce se intampla, cu mine? Cu mine? Nimic in afara de faptul ca s-ar putea sa fiu geloasa ( din spusele lui Summer cam asa se comporta un om gelos, exact cum o fac  eu ) si mi-e ciuda. Mi-e ciuda ca a dansat cu Amalia in seara aia. Imi venea sa mor acolo si sa o strang de gat. Imi venea sa-i spun lui Bryan in momentul asta tot ce simt. Imi venea sa-l iau in brate si  sa-i spun sa nu-mi dea drumul. Dar in schimb i-am dat un raspuns sec:

-Nimic.

S-a uitat la mine in ochi si m-a strans tare de mana.

-Minti.

-Nu mint! Nu se intampla nimic cu mine. Totul e perfect! Totul e bine! Ma simt extraordinar! Spun eu zambind. Acum du-te la Amalia si lasa-ma in treaba mea.

S-a uitat la mine, si-a lasat capul in jos si a inceput sa rada.

-Ce-i asa amuzant?

-Despre Amalia e vorba?

Ia stai… tocmai am pomenit de Amalia? La naiba! Ce face dragostea din om. Te face sa spui tampenii.

-Nu, nici nu am… nu am…

-Deci despre ea e vorba. Spune el zambind. Esti geloasa. Zice ridicand o spranceana.

-Geloasa? Eu? De ce as fi geloasa?

-Nu stiu. Dar poate esti.

Desi imi era greu sa recunosc. Si imi era frica sa recunosc. Si nu puteam sa recunosc. Asa era. Eram geloasa. Ma supara fiinta aia.

-Uite cum facem. Maine e sambata, si nu aveam scoala. Asa ca maine la ora 7 p.m. ne intalnim aici in fata casei si mergem sa ne plimbam. De acord?

Din spusele lui Summer asta ar insemna ca e o intalnire nu? Cam asta e. Oh Doamne! E o intalnire! Nu pot sa  cred. Ce sa spun? Da sau nu? Daca spun da poate ma va crede geloasa sau ceva iar daca spun nu poate il pierd de tot, asa ca … :

-Sigur.

-Ok atunci. Ne vedem maine. Spune el uitandu-se la mine in ochi si zambind.

Mi-a dat drumul la mana si a plecat. Am intrat repede in casa si am fugit la Summer in camera. Statea in pat cu Liam. Mainile lor erau impreunate, am dat sa ies dar Liam m-a vazut, s-a ridicat in fund s-a uitat la mine si mi-a facut semn sa intru. Am intrat in camera si m-am asezat pe un scaun. Summer si Liam se uitau la mine.

-April?

-Ha? Da.

-Ai de gand sa ne spui de ce esti aici? Spune Liam.

-A da! Pai… Bryan mi-a propus ca maine sa ne intalnim in fata casei si  sa ne plimbam. Ce  ar trebui sa inteleg din asta?

Liam si Summer au schimbat priviri, au zambit , s-au intors cu fata la mine si au spus in cor:

-Ai o intalnire!