Silent Love

Capitolul 4

Dimineata m-am pregatit repede de scoala, am sarutat-o pe Summer pe obraz si am iesit din casa. In drum spre scoala aud pasi in spatele meu. Desi mi-era frica, m-am intors. In spatele meu era Bryan care zambea. S-a aproapiat de mine si m-a salutat. Am vorbit cu el tot drumul spre scoala. Am aflat ca parintii lui au plecat in Londra la bunicii lui. Cand sa intram in curtea scolii am dat de un grup de fete populare. Cele mai populare fete din scoala. Erau vreo 3 fete iar in fruntea lor era Amalia. “ Sefa lor “ ca sa-i  spun asa. Intotdeauna a avut treaba cu mine si intotdeauna ne-a necajit pe mine si  pe Daphne. Fetele au inceput sa vorbeasca cu Bryan.

-Hei, Bryan, ce faci? Spune Amalia in timp ce schita un zambet si se juca cu parul ei blond si stralucitor.

-Hey, am venit la scoala.

Eu m-am indepartat de Bryan pentru ca sincera sa fiu nu aveam chef sa o aud pe Amalia spunand cine stie ce despre mine sau sa ma faca de rusine in fata lui Bryan. Dar nu am putut sa merg prea mult pentru ca Bryan m-a strigat sa-l astept.

-Ce treaba ai tu cu ea? Spune Amalia uitandu-se urat la mine si masurandu-ma din cap pana in picioare.

-Cu ea? Spune Bryan aratand catre mine.

-Da.

-Ea e prietena mea. Vreo problema cu asta? Spune Bryan ridicandu-si sprancenele.

-Nu, absolut niciuna.

Bryan s-a uitat la mine si am plecat de acolo. Gestul lui a fost foarte dragut.

-Multumesc.

-Pentru ce? Pentru faza de mai devreme? Cu placere. Spune el zambind.

Am ajuns la dulap, mi-am luat cartile necesare pentru ora asta si am plecat spre sala de clasa. Pe drum m-am intalnit cu Daphne care se uita la mine de parca aveam ceva pe toata fata. Am intrebat-o daca s-a intamplat ceva iar ea doar mi-a facut semn catre Bryan. Nu am inteles eu prea multe dar nu i-am dat prea multa importanta. M-am asezat in banca si am asteptat sa inceapa ora. Aveam ora de engleza. Iuhuu . Ador engleza.  Ora a trecut repede iar in pauza am stat de vorba cu Daphne care imi spunea ca a auzit ca  majoritatea fetelor din scoala se uita dupa Bryan. Ok… si ce treaba am eu cu el? Nu e ca si cum sunt prietena lui. Si nici nu stiu ce ar trebui sa fac daca ar fii asa. Oricum daca e sa aiba o prietena are de unde alege. Acum nu stiu daca toate sunt genul lui dar gaseste el una. Orele au trecut repede iar pe mine ma puteati gasi in ultima ora. Cea de istorie.  Minunat ce sa zic. Acum la safarsitul zilei. Cand mie imi e somn. Nu ca nu-mi place istoria doar ca ma plictiseste profesorul cu explicatiile lui. In timp ce incercam sa fiu atenta la ce spune profu’ , primesc un biletel. Pe el scria:

“ Hei, sunt Bryan. Ce zici dupa scoala , mergem sa ne plimbam? Sau, nu vreau sa par cine stie ce baiat dar ai vrea sa vii la mine? Sunt singur acasa si nu de alta dar… ma plictisesc. “

Ok… nimic ciudat. Bryan m-a invitat la el. Suntem prieteni e normal nu? Adica prietenii se invita acasa unul pe altul. Asa-i? Asa ca i-am raspuns tot prin bilet.

“ Desigur. O sa vin la tine”

I-am dat biletelul lui Bryan iar el a zambit. Dupa ora de istorie am iesit din clasa, mi-am pus cartile in dulap, mi-am luat geanta si am iesit din scoala. In curtea scolii m-am intalnit cu Amalia. Minunat! De ea aveam chef.

-Ia te uita ce avem noi aici. Unde pleci? Spune ea masurandu-ma din cap pana in picioare.

-Ma duc acasa. E cam evident. Orele s-au terminat iar elevii pleaca acasa. E asa de usor chiar si pentru tine. Plus ca eu credeam ca  tu sti asta, se intampla de 12 ani. Spun eu zambind.

-Hopa. Fata a prins curaj. Sti ceva? Doar pentru ca Bryan ti-a luat apararea azi dimineata nu inseamna ca esti cine stie ce. Plus ca nu as mai vrea sa te vad pe langa el.