Capitolul 5

91 5 2
                                    

Nu pot sa  cred ca m-am indragostit. Eu! Nici nu stiu ce sa fac acum.  Nu stiu daca ar trebui  sa-l ocolesc pe Bryan sau sa stau cu el mai mult timp. 

E 1 octombrie. Eu si  Bryan am tot fost impreuna in fiecare zi. Ne facem temele impreuna. Iar Summer il invita la noi de cate ori are ocazia acum ca le-am facut cunostinta. Ne intelegem foarte bine. Suntem ca cei mai buni prieteni numa ca problema e ca eu il plac. Si asta ma sperie.

Mergeam pe strada cu castile in urechi iar vantul rece de octombrie batandu-mi puternic in fata. Deodata simt o mana mare pe umarul meu. Ma intorc si il zaresc pe Bryan care zambea. Mi-am scos castile din urechi si l-am salutat. Parul lui era acum in toate directiile din cauza vantului care sulfa catre noi cu mare putere. Cand am ajuns in scoala, ne-am indreptat spre dulapurile noastre pentru carti. Dulapul lui era chiar langa al meu. Bryan saluta toate fetele in drum spre dulap iar ele chicoteau si se inroseau la fata. Ceea ce era amuzant.

-Ce ora ai acum? Spune el uitandu-se la mine.

-Franceza. Bleah! Tu ce ora ai?

-Istorie. Off.

-Ce s-a intamplat?

-Pai credeam ca voi avea si eu franceza sau tu vei avea istorie.

-Ok…. Nu e neaparat sa avem aceleasi ore. Spun eu zambind.

-Pai ar trebui. Spune el parand afecatat de chestia asta.

-Hei stai calm. Avem si pauza. Spun eu razand.

Mi-am luat cartile si am plecat spre sala de clasa. De cand m-am asezat in banca m-am tot gandit oare ce vrea sa insemne chestia de dinainte. Cea cu Bryan. Adica ceva se intampla. A parut destul de afectat cand i-am spus ca nu avem aceeasi ora. Oricum o sa-mi dau eu seama. Deodata simt o mana mare pe umarul meu. Mi-am ridicat privirea iar in fata mea statea domnisoara Brite care se uita la mine insistent.

-Vous dérange pas? ( Te deranjez? )

-Non, excusez moi. ( Nu, ma scuzati. )

-April, ce se intampla cu tine?

-Nimic. sunt doar putin obosita.

Doamna profesoara si-a luat mana de pe umarul meu si s-a indreptat spre catedra.

Orele au trecut repede si a venit timpul sa plec acasa. In curtea scolii m-am intalnit cu Katy , o colega de clasa. M-a oprit si mi-a spus mie si lui Daphne ca sambata suntem invitate la petrecerea ei. Eu m-am uitat la Daphne, Daphne s-a uitat la mine si am dat din cap aprobator. Deci vom merge. Am sarutat-o pe Daphne  pe obraz si m-am indreptat spre casa. Deodata cineva imi pune mana la ochi.

-Ghici. Spune el .

-Pai sa vedem, cine vine de obicei cu mine acasa? Hmmm, Bryan. spun eu zambind.

-Off, speram sa fiu mai greu de recunoscut. Spune el razand.

-Pai altadata ma pot face ca nu te cunosc. Spun eu zambind.

-Nup. Mai bine asa. Cum a fost la franceza pana la urma?

-A fost bine… nimic nou. Apropo, am fost invitata la o petrecere sambata…. Vii si  tu?

 -Da asta voiam sa-ti spun si eu. Si eu am fost invitat. Da voi merge. Spune el zambind.

Pana acasa am vorbit despre petrecere, cand am ajuns acasa, l-am salutat pe Bryan, am deschis usa si am intrat in casa. Summer era in bucatarie si cred ca pregatea ceva de mancare. Liam statea pe canapea cand m-a vazut a zambit si m-a imbratisat. M-a intrebat cum a fost la scoala, i-am spus ca a fost plictisitor ca de obicei. Dupa, am fugit sus in camera mea si m-am apucat de teme. Le-am terminat repede iar dupa aceea m-am asezat in pat. Mi-am dat ochelarii jos de pe ochi si ma uitam pe tavan. Zambeam cand ma gandeam ca sambata, va fii si Bryan acolo. Dupa asta am fugit la baie, mi-am facut un dus si m-am imbracat in pijamale. Am coborat in bucatarie si am mancat. Summer statea si se holba la mine. Am intrebat-o daca s-a intamplat ceva si mi-a spus ca nu s-a intamplat nimic. Doar ca ii place sa ma priveasca. Aha, mda… ciudat. Dupa ce am mancat am plecat sus in camera si am adormit.

In sfarsit era sambata. M-am trezit devreme, am coborat in bucatarie ca sa-mi iau un pahar cu suc de portocale si am dat peste Liam care era doar in boxeri. Cand m-a vazut a ramas nemiscat si a zambit. M-am uitat la el , l-am masurat din cap pana in picioare si am zambit.

-Eu…ăăă…eu..

-Nu-i  nevoie sa-mi explicit. Nici nu vreau sa stiu. Serios. E ok.

Mi-am luat paharul de suc si am plecat inapoi la mine in camera. Ma gandeam cu ce sa ma imbrac. Asa ca am sunat-o pe Daphne si am intrebat-o ea cu ce se va imbraca ca sa am idee sa vad cu ce sa ma imbrac si eu. Mi-a spus ca isi va lua o pereche de blugi albastrii, putin rupti, o bluza rosie cu decolteu in forma de U si o pereche de tenesi albastrii. Super. Am cautat in dulap si pana la urma am gasit cu ce sa ma imbrac. Intr-o pereche de blugi negrii, o bluza de culoarea albastru inchis cu putin auriu, si o pereche de tenesi albastrii. Mi-am asezat hainele pe un scaun si m-am aruncat in pat. Oare sa-i  spun lui Bryan ca  il plac? Adica la o petrecere e cel mai bun moment nu? Asa voi face. M-am ridicat din pat si am intrat la dus.Cand am iesit de acolo, m-am imbracat si m-am machiat dar foarte putin. Mi-am despletit parul si am iesit din camera. Am sarutat-o pe Summer pe obraz si am iesit pe usa afara din casa. In fata usii era Bryan care zambea. Zambetul acela perfect! Am pornit impreuna spre petrecere. Cand am ajuns acolo, am dat de Daphne, am imbratisat-o si am intrat toti trei in curtea lui Katy. Bryan a ramas cu un grup de baieti iar eu si Daphne stateam intr-un colt si povesteam.

-I-ai spus ca-ti place de el? Spune ea zambind cu gura pana la urechi.

-Nu, dar aveam de gand sa o fac dar mi-am dat seama ca mi-e frica.

-De ce anume iti e frica?

-De reactia lui. Daca nu ma place? Daca ma fac de ras?

-Termina cu prostiile. Te place. Cu nici o fata nu petrece atat de mult timp ca si cu tine. Cu nici o fata nu a facut temele. Si crede-ma ca sunt multe fete care ar vrea sa aiba o lectie de istorie impreuna cu profesorul Bryan. Asa ca du-te si spune-i pana nu-i spune altcineva inaintea ta. Spune ea imbratisandu-ma.

Am ascultat-o pe Daphne si m-am indreptat spre Bryan. Dar cand l-am vazut nu mai prea avea rost. Dansa cu Amalia si parea ca se simt foarte bine. Nu stiu de ce ma simt asa. Am un sentiment ciudat. Parca ma simt tradata. Dar nu am de ce. Nu e ca si cum era iubitul meu nu? M-am intors la Daphne si cred ca a vazut ce s-a intamplat pentru ca m-a imbratisat. Am mai stat putin dupa care am plecat. In drum spre casa l-am simtit pe Bryan in spatele meu. Nu m-am intors. Nu prea voiam sa vorbesc cu el. Dar m-a ajuns din urma. Asa ca vreau nu vreau tot trebuie sa vorbesc cu el.

-S-a intamplat ceva? Spune el cu ochii lui blanzi pe care daca ii vedeai nu aveai cum sa te superi.

-Nu. Spun eu sec.

Cand am ajuns acasa, am urcat direct la mine in camera. Nu voiam sad au vreo explicatie sau ceva. Voiam doar sa dorm.

Silent LoveUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum