Dream Girl ( Original Romanian version )

Astăzi... dansăm!

~ Hakwoon POV ~

    - Îți dau 30 de minute să te pregătești.

    - Mhmm… am înțeles.

    - Hei! Trezește-te! Astăzi mergi cu mine la repetiții!

    - Mhmm… vin. Încă cinci minute și mă trezesc.

    - Cinci minute. Mai mult nu îți dau!

    - Mmm…am înțeles.

 Am încheiat apelul cu zâmbetul pe buze. Puștoaică afurisită, iar m-ai făcut să zâmbesc.

   M-am îmbrăcat și am pornit spre apartamentul fetelor. L-am sunat pe Yongguk și l-am anunțat că ne vom vedea în fața blocului. Îi spusesem cu o seară în urmă că le voi aduce pe fete cu mine. După cum m-am așteptat, nu a avut nimic împotrivă. Aveam încredere în ele că nu vor spune nimic nimănui. Nici ele nu și-ar fi dorit un scandal și sute de fotografi pe urmele lor. Nu îmi mai rămânea decât să îl conving pe manager că ele veneau să mă ajute la coregrafie. 

   Am oprit motorul în fața blocului, l-am sunat pe Yongguk și i-am spus că ajunsesem. Maya părea mult prea somnoroasă când vorbisem cu ea la telefon. Am intrat în lift zâmbind la gândul că nu se trezise încă. Am sunat la ușa lor și mi-a deschis Adda.

  - Și Maya?! Am întrebat-o eu uitându-mă după ea.

  - Încă doarme. A spus că nu vrea să vină.

  Am oftat știind că voi avea ceva de lucru în dimineața asta. Am pupat-o zgomotos pe obraz și am trecut pe lângă ea ducându-mă spre dormitorul Mayei. Am intrat fără să bat la ușă. 

  Uuhh!! Ce priveliște!

  - De ce nu m-ai anunțat că este așa de…

  Adda stătea sprijinită de tocul ușii cu mâinile încrucișate.

  - Nu m-ai întrebat. A răspuns ea ridicând din umeri. Pariez că nu o vei trezi!

  - Faci cinste cu masa de prânz?

  - S-a făcut!

  M-am apropiat de pat și am tras pătura de pe Maya strigând la ea.

  - Hei! Ți-am dat cinci minute, nu mai mult.

  M-a privit cu ochii întredeschiși și s-a întors cu spatele la mine. Mi-am alungat orice gând cu privire la pantalonașii ei scurți și m-a îndreptat spre șifonier uitându-mă la Adda.

  - Ok…Am nevoie de câteva haine.

  - Ai de gând s-o îmbraci tu? Mă întrebă ea nevenindu-i să creadă.

  - Când vine ora prânzului mi se face o foame de lup.

   Am ales o pereche de pantaloni scurți și un tricou de culoare albă. I le-am așezat pe pat și m-am aplecat asupra ei să o ridic.

  - Ești mai ușoară decât credeam… i-am spus eu când am văzut că începe să se trezească.

  - Hei! Park Hakwoon! Ce crezi că faci? M-a întrebat ea uimită.

  - Te îmbrac. Știi… îmi plac ochii tăi. Când se măresc de uimire devin formidabili.

  - Ieși afară! Acum! Mă îmbrac singură. 

  Aproape că țipase la mine. I-am spus râzând că nu-i ofer decât trei minute la dispoziție și că o voi aștepta cu Adda în fața blocului.