Dream Girl ( Original Romanian version )

Departe de tine

~ Maya POV ~

             Nu-i mai văzusem pe băieți de câteva zile. Din câte înțelesesem de la Zelo, aveau de ținut un concert în Indonezia așa că erau ocupați cu repetițiile până noaptea târziu. Singurul cu care vorbisem în aceste zile era Daehyun. 

Mă suna în fiecare seară și îmi povestea tot ce făcuse în ziua respectivă.

După calculele mele, trebuie să fi ajuns deja.

Se făcuse ora zece iar el nu dădea niciun semn. Mă plimbam prin apartament cu telefonul în mână. Am lăsat telefonul pe masa din bucătărie și am ieșit pe balcon. Mă mai uitam din când în când la el, în speranța că poate a sunat și nu l-am auzit. Eram mult prea adâncită în gânduri când a sunat telefonul. M-am uitat spre el, dar nu făceam nici un pas. Inima îmi bătea cu putere, iar corpul meu intrase într-o stare de îndoială. Parcă nu voiam să simt vreun strop de dezamăgire aflând că nu era el cel care suna. O fi el… nu o fi el… 

Când a sunat a treia oară, am luat brusc telefonul și am răspuns fără să mă uit la el. Așteptam încordată să-i aud vocea și când mi-am dat seamă că era Daehyun am răsuflat ușurată.

     - Dormeai sau așteptai să sun? mă întrebă el pe un ton fericit.

     - Aaa… mai aveam puțin și adormeam.

     - Minți! strigă Adda în urechea mea să se asigure că este auzită.

     Mi-a luat câteva secunde să o scot din bucătărie și să închid ușa, dar era prea târziu. Vorbele Addei îl provocase pe Daehyun să râdă. Am așteptat să se oprească din râs și îmi căutam cuvintele când l-am auzit țipând la cineva.

      - Ai face bine să stai departe de mine cât timp vorbesc la telefon, Youngjae!

      - Se pare că niciunul din noi nu reușește să-i țină departe pe cei din jurul lor atunci când vorbim. E ca un făcut!

      - Într-adevăr. Mă bucur că așteptai. 

     Aoleu! Acum ce să-i zic? Despre ce să vorbim?! Aaaa!!

      - Deci… cum a fost concertul? l-am întrebat eu încercând să schimb subiectul.

      - A fost super! Au venit mai mulți fani decât ne așteptam… Nu credeam că avem atâția fani în Indonezia. Am fost foarte fericiți. Ne-am distrat… și m-am gândit numai la tine. Ciudat, nu?

      Deși observasem o tentă de ezitare în vocea lui, inima mea parcă o luase razna. Nu înțelegeam de ce, dar parcă asta fusese ceea ce voiam să aud.

      - Mă bucur să aud asta. Aș fi vrut să pot fi acolo alături de tine, să te susțin din public.

      - Data viitoare nu te las să-mi scapi. Trebuie să mergi! 

     - Când vă întoarceți?

     - În două zile. Ah, apropo! A zis Zelo că vrea o prăjiturică când ne întoarcem.

     - O să fac cea mai delicioasă prăjiturică pentru puștiul meu adorabil. I-am spus eu râzând.

     - Puștiul meu adorabil? Eu vreau două prăjituri. Ah, trebuie să închid. Somn ușor! Te sun mâine! 

     - Somn ușor, Daehyun!

Ești mult mai îndrăzneț la telefon decât în realitate… oare când o să fi la fel față în față?