Dream Girl ( Original Romanian version )

Încep să prind curaj...

~Hakwoon POV ~

- Oare de ce reuşeşti să mă păcăleşti de fiecare dată? 

- Poate pentru că...  te laşi păcălită? 

- Jur că o să te castrez data viitoare, mi-a răspuns printre dinţi

în timp ce urca în maşină.

Am rămas lângă maşină încercând să mai desfac un nasture la cămaşă. 

Am lăsat să-mi scape un oftat când a trântit uşa. Era supărată, iar eu trebuia să o împac într-un fel. Am urcat în maşină spunându-i:

. Ştii... chestia aia cu castratul...

- Nici nu mă gândesc! a răspuns ea înainte ca eu să termin ce aveam de zis.

- Voiam să spun că o merit... dar dacă tu insişti...

S-a uitat la mine ca şi cum era pe cale să mă linşeze, iar eu am afişat cel mai nevinovat zâmbet de până acum.

- Hei, Park Hakwoon, eu nu glumesc! O să-ţi şterg zâmbetul ăla de pe moacă!

E ultima dată când te ajut cu ceva.

- Ba nu o să fie şi ştii asta foarte bine. Eşti uşor de manipulat, iar eu profit de asta.

- Şi încă cum, răspunse ea ironic.

Mă concentram asupra drumului şi speram ca totul să iasă aşa cum plănuisem.

- Dacă mă castrezi de data asta... a meritat totul. Nu regret! Arăţi superb!

M-am uitat la ea şi am analizat-o din nou. 

Cu siguranţă făcusem cea mai bună alegere. Purta un machiaj astfel încât să-i pună în evidenţă ochii, iar rochiţa neagră cu fundă în talie i se potrivea de minune. Avea părul prins în agrafe şi îi acoperea tot umărul stâng.

- Fii atent la drum sau îţi mut ochii!

- Am ajuns!

În bătaia farurilor l-am zărit pe Himchan. Hai să te vedem acum, Park Hakwoon. Dă ce-i mai bun din tine! Am parcat maşina cu faţa spre el. Îşi desfăcea centura când mi-am amintit că nu îi dădusem lănţişorul.

- Stai! Mai am ceva de făcut.

- Ce anume? întrebă curioasă.

- Asta... am răspuns în timp ce luam cutiuţa de pe bancheta din spate. Ce preferi? Să-l pui tu sau eu? am întrebat zâmbind.

- Te pricepi?!

- Hai să vedem!

M-am apropiat de ea şi i-am pus lănţişorul uitându-mă în ochii ei. Nu durase mult, dar eu rămăsesem blocat, uitându-mă la ea.

~ Maya POV ~

Oare ce pune la cale?

Îl zărisem pe Himchan în parcare, imediat ce ajunsesem. Purtarea lui Hakwoon îmi dăduse de gândit așa că l-am provocat să îmi pună lănțișorul la gât. M-am bucurat pentru câteva momente că intrase în jocul meu. Urmăream să scot la suprafață sentimentele lui Himchan, în caz că existau cu adevărat. Acum mă întrebam al cui era jocul. Al lui sau al meu? Îmi părea că tot ceea ce făcea era intenționat.

Toate astea au fost mâna ta, Hakwoon. Si ți-au ieșit la perfecție! Himchan stă fix în fața mașinii, uitându-se la noi. De ce anume îți este frica ție, Hakwoon? 

Aveam sa aflu răspunsul doar dacă intram în jocul lui.

- Hei! Park Hakwoon!

- Umm..?