Intamplare Nevinovata

Capitolul 19

Katherine se opropie de ea si ii ia pulsul.

- Pulsul ei e foarte slab.
- Am chemat eu ambulanta. Spune Laur ingrijorat. Lasa-ma pe mine langa ea pana vine salvarea tu ai facut cursuri pentru caini eu sunt doctorul casei.
- Ok.

Laur se apropie de ea si incerce sa ii verifice pulsul si sa ii puna un bandaj la mana.
Baia este plina de sange. Nu pot sa cred ca a facut asta. Eu sunt de vina, numai eu. Daca nu ma sarutam cu pitipoanca aia de Karina nu se mai ajungea aici.

Ajunge salvarea. O pune pe targa si o urca in ambulanta.

- Vin eu cu ea.
- Sunteti ruda cu ea
Ce spun acum. Ding-ding-ding!!!
- Da sunt iubitul ei.
- Urcati repede.

Urc in salvare. Ma pun langa ea, o iau de mana si este rece ca gheata. Nu pot sa cred ca a facut asta pentru mine. Adica, ea chiar ma iubeste.

- Va fii bine Anna o sa iti revi. Ma apropii usor de urechea ei si ii soptesc: imi pare rau. Te iubesc.

O lacrima i se scurge pe obraz. Ooo... Prost prost prost. Sunt cel mai mare prost.

Ajungem repede la spital si o duce intr-o camera. Au ajuns si fetele cu fratii mei si intram in spital. Un doctor pe la 40-50 de ani se apropie de noi:

- Domnisoara Smith este bine, dar trebuie sa se odihneasca.

- Multumim domnule doctor. Putem sa o vede.

- Desigur dar nu o fortati prea mult. Este epuizata.

- Andrew intra tu. Stim ca esti important pentru ea si trebuie sa rezolvati conflictul. Plus ca eu cu Alexandra mergem sa ii luam haine si incaltaminte in caz ca o externeaza. Sa nu o da-i iar in bucluc cap de bec. Si asa Katherine a ajuns sa imi dea un capac in fata si Alexandra la bijuterii.

Ce fete. E dragut ca isi apara prietena dar totusi. Vreau sa am mostenitori.

Din perapectiva Annei:

Deschid ochii si vad alb. Si cum credeam se pare ca sunt intr-o camera de spital. Vroiam sa mor, sau sa am amnezie ceva si sa il uit pe Andrew nu sa fiu salvata.
Se deschide usa si pe ea intra Andrew. Avea cateva lacrimi in ochii si tremura tot. Sa fiu sincera am auzit ceva cuvinte cand eram pe jumatate lesinata. Dar totusi Andrew se aseaza langa mine:

- Anna cum te simti?

- Destul de bine. Pe dracu inima mea e sfaramata.
- Anna imi pare rau pentru tot ce s-a intamplat cu Karina nu am vrut. Dar crede-ma ma inebunesti efectiv nu mai pot. Decand te-am vazut si ti-am auzit voce mai inebunit. Te iu esc Anna Smith si pur si simplu nu pot sa mai rezist. Te iubesc si vreau sa stie toata lumea.

Nu pot sa cred ce a zis adica el chiar ma iubeste. Nu credeam ca o sa aud cuvintele astea vreodata.
Inima mi-a luat-o la goana si tremuram toata. Trebuie sa zic ceva. Si stiu exact.

- Si eu te iubesc Andrew. Te-am iubit din prima zi in care te-am vazut. Si te voi iubi mereu. Stiu ca e prea devreme dar te.....si nu sunt lasata sa spun toata fraza pentru ca buzele mele se contopesc intr-un sarut minunat cu ale lui. Gradina zoo apare iar in stomacul meu si parca flori infloresc incet incet in mine. Nu pot sa cred.
Ar trebui sa ma ranesc de mai multe ori!

Ne oprim cand ramanem fara respiratie. Ne privim in ochii celuilalt si vad in ei o sclipire aparte pe care nu o vazusem si la Andreas. Asta e cea ce imi doresc. Pe el.

- Pai...mmmm....adica suntem impreuna?

- Se pare ca da. Spune el cu o voce subtire. Ma duc sa iti iau externarea si sa iti aduc hainele.

Vine cu externarea si eu eram drja imbracata.

Am plecat din spital tinandu-ne de mana si cu zambetul pe buze.

Am urcat in masina si am plecat in tromba. Trebuie sa le spunem si celorlalti despre vestea asta fabuloasa.

- O sa le spunem si lor despre veste. Cand ajungem acasa.

- Am o presimtire ca stiu deja spune Andrew cu un zambet in coltul gurii.

- Asta ce vrea sa insemne?

- Ei bine, vei vedea. Nu pot sa spun tot.
- Da bine.

Ma uitam im fata si dintr-o data simt o mana pe piciorul meu.

Cand ma uit vad mana mare a lui Andrew pe coapsa mea.

Cred ca el se simte minunat normal.

- Esti un cap de bec.
- Cee?

- Eu cand am ajuns in casa voastra vorbeam cu Katherine intr-o seara si eu ti-am dat porecla cap de bec.

- Aha...deci ma barfiti nu?

- A nu....decat pe toti 3.
Incepem sa radem, surasul nostru umpland toata masina.

Stam de cinci minute la semaforul asta tampit.
Noi de cinci minute astem sa treaca o batranica.

Eu enervata ma imping in Andrew apas pe clacson de 2 ori iar batranica se sperie.

Deschid geamul pe partea mea si ii spun babei aleia:

- Pai femeie te cauta moartea acasa si tu te plimbi. Jet acasa mai repede pana nu te alerg.

Si asa batranica a accelerat si am putut merge mai departe.

- Uuuu....infioratiarea Anna.

- Sunt eu anti-violenta dar daca ma enervezi un pumn in cap iti dau. Si asta e valabil si pentru tine.

- Gata sefa am inteles.

Am ajuns insfarsit in fata casei. Ne dam jos din masina, Andrew deschizandu-mi portiera masinii.
Ne tinem de mana si mergem asa pana ajungem la usa.

Deschidem usa si........

Pam pam pam...gata si cu capitolul. Scuze pentru intarziere dar am fost numai la spital toata saptamana pentru o problema de sanatate dar l-am postat acum. Scuze pentru greselile gramaticale.
Ne vedem in celalalt capitol.
Bye💟