Intamplare Nevinovata

Capitolul 22

Din perspectiva lui Andreas:

Nu mai pot fara ea viata mea nu mai inseamna nimic fara ea. Mi-e dor de saruturile ei de buzele ei trandafirii, moi si umflate.
Simt ca cerul mi-a cazut in cap cand am vazut ca nu o gasesc. In adancul sufletului meu stiu ca nu a murit si am o speranta ca o voi gasi dar parca pe zi ce trece acea speranta care ma tine in viata scade incet, incet.

Si asa am ajuns sa beau in fiecare seara sa ma imbat si sa incerc sa uit de ea. Dar de fiecare data numele ei imi rasuna in cap. Nu pot sa mai traiesc asa. Vreau sa mor sa ma arunc de pe un pod sa imi tai venele sa ma sinucid pentru ca nu pot sa mai indur.

Nu pot si nu mai vreau ma simt ca si cum as pluti in gol la nesfarsit.
O vreau inapoi si nu stiu cum sa o gasesc. Am incercat sa ma culc cu alte persoane dar nu pot. Vreau sa o uit ai nu pot. Inima mea e la ea si daca nu se va mai intoarce vreau sa renunt la tot.

Nu mai vreau sa ma simt asa. Simt cum fiecare piele si muschi al corpulii meu tanjeste dupa ea.

Adam s-a resemnat. Se culca cu altcineva, in fiecare seara are fel de fel de curve care vin si dimineata pleaca.
Nu stiu cum a reusit. Incearca sa ma scoata si pe mine din starea asta dar nu reuseste. Nimeni nu reuseste.

Poate intr-o buna zi o voi gasi si o voi aduce acasa. Pentru ca niciodata nu ma voi resemna cum a facut Adam

NICIODATA!!!

Din perspectiva lui Andrew

Razele de soare imi intra in ochi si ma trezesc din somn si langa mine vad o fiinta minunata un ingeras care doarme pe pieptul meu.

E asa frumoasa. Mi-a schimbat viata. De cand a venit ea nu ma mai culc cu nicio fata. Nu credeam vreodata ca ma voi indragosti.

Ieri a fost o seara lunga si nu ia fost usor sa povesteasca tot ce i s-a intamplat.

Dimineata asta e vreau sa fie minunata. Cobor jos si ii vad pe toti stand si discutand.

- Buna gasca! Ce faceti?

- Bine. Frate trebuie sa vorbim toti cu tine. Spuse Laur tinand-o in brate pe Katherine.
- Sigur. Despre ce e vorba?
- Pai uite e vorva despre tine si Anna. Se vede ca va iubiti si aveti sclipirea aia in ochi adica stii e inceputul primaverii si nu ar strica daca....
- Laur, gasca eu cu Anna suntem impreuna. Ieri am vorbit am discutat ne-am dat seama de sentimentele noastre si am decis sa incepem o relatie.
- Nu cred....doamne deabia astept sa se trezeasca sa o felicit. Spune Alexandra si Maya foarte fericite se pare.

- Pai hai sa facem micul-dejun si sa mancam.
- Ok. Spun toti la unison.

Din perspectiva lui Anna

Ma trezesc din cauza mirosului de clatite cu sirop din bucatarie.
Ma ridic lenesa din pat si ma duc in bucatarie.

Cum imi fac aparitia fetele s-ar ca arse de pe scaune si ma trezesc cu amandoua pe mine intinse pe parchet.

- Ce dracu aveti?
- Felicitari!!! Spun amandoua la unison.
- A-ti aflat de....
- Normal Andrew ne-a spus. Sa va tina sunteti asa frumosi impreuna.
- Stiu dar puteti sa va da-ti de pe mine. Nu mai am aer.
- Scuze. Spune Katherine destul de amuzata.

Ma ridic in picioare iar Andrew ma ia in brate si imi da un pupic pe obraz. Simt mii de ace care imi ciupesc pielea. E ca si cum un scurt circuit s-a produs. E un sentiment minunat.

- Felicitari. Sa va tina. Spune Laur si Dacian si ei cu zambetul pe buze.

- Pai va lasam singuri se pare pentru ca eu cu Alexandra mergem la un film pentru ca i-am promis si Laur cu Katherine merg la o plimbare luuuunga in parc. Spune Dacian.
- Pai bn bn dar vedeti ca nu vrem vreun nepotel sau nepotica de acum asa ca aveti grija spune Alexandra amuzata.
- Hahaha buna gluma Alexandra. Hai pregateste-te o data. Spun eu cu fata mea rosie ca un rac.

Dupa ce am mancat toti si ne-am umplut burtile s-au pregatit si au plecat.
Ramasa doar eu si cu Andrew in casa ne-am gandit sa ne uitam la un film de groaza.

- Si la ce film sa ne uitam?
- Nu stiu tu ce zici?
- Pai....tocmai vroiam sa imi continui ideea cand doua impuscaturi s-au auzit de afara.
- Stai aici. Sa nu te misti.
- Bi..b..bine!!!

Din perspectiva lui Andrew

Ma duc spre geam si acolo vad doi natarai imbracati in negru.
Trebuie sa imi iau si eu "jucariile" si sa trecem la actiune.

- Anna te rog stai pe canapea si sa nu scoti nici un sunet. Ma duc pana in camera mea si in cateva secunde sunt jos. Ai inteles?
- Ok.
E foarte speriata. Cred ca sunt oamenii lui Julian. Si nu stiu de ce am impresia ca a inceput razboiul.

Ma duc sus iau pistolul si ajung jos. O gasesc pe Anna facuta mica in canapea. Ma duc la ea o pup pe frunte si ii spun sa se linisteasca.

Ma duc incet la geam, incercand sa merg sa ii vad inca o data pe cei 2 maimutoi.

Cand ii vad imi incarc pistolul si trag in amandoi. Au cazut lati amandoi.

Anna a inceput sa planga speriata.
Ma duc la ea o iau in brate si incerc sa o linistesc.
- De unde stii sa folosesti un pistol!
- Iti voi explica totul dar incearca sa te calmezi. Sunt aici cu tine si nimic nu ti se va intampla.

Au mai durat 5 minute si un ciocanit scurt se aude.

- Andrew...mi-e frica!
- Stai acolo te rog. Ma duc pana la usa sa verific.
- Nu te rog, te rog nu vreau sa patesti ceva.
- Nu o sa patesc nimic. Iti promit ca totul va fii bine. 
Imi da drumul mainii si merg usor catre usa.
Imi fac curaj, cand deschid usa....

Hey sper ca va tin in suspans. Cam atat pentru astazi.
Imi cer scuze pentru greselile gramaticale pe care o sa le rezolv.
Sper ca va placut si o sa revin cu un nou capitol. Bye😘