In acea zi totul s-a schimbat. Era a saptea expeditie in care parintii mei au decis sa ma includa si pe mine. Multe rapoarte indicau o manifestare distructiva de la o sursa necunoscuta in zona vulcanului Krakatau din Indonezia. Aveam motive sa credem ca vina i se datora unei creaturi iar datoria noastra era sa aflam cat mai multe despre aceasta pentru ca din putinele date pe care le aveam nu parea a fi o specie cunoscuta.
Ne-am pregatit indelung pentru aceasta aventura si am imbarcat totul pe corabia tatalui meu pe care o folosea de fiecare data cand aveam de-a face cu o creatura marina. Avand in vedere ca vulcanul Krakatau era situat intr-o zona insulara aveam motive sa credem ca aveam de-aface cu un pericol subacvatic. Ajunsi la destinatie, am survolat cu atentie zona iar tataul meu a facut cateva scufundari la mare adancime pentru a ne putea da seama cu ce ne confruntam insa nu am gasit nicio dovada a existentei unei creaturi. Ramanea varianta unei eventuale eruptii a vulcaului Krakatau care putea fi sursa enormei distrugeri si care ar fi fost un real pericol pentru ecosistem.
Ne-am echipat fiind siguri ca nimic nu ne-ar putea surprinde si am escaladat cu mare atentie vulcanul indreptandu-ne spre craterul vulcanului. Odata ajunsi la marginea craterului am vazut cu totii ceva incredibil, ceva nemaivazut, ceva ce mi-a scimbat viata intr-un mod ireversibil. Era o creatura, insa una cum nu mai vazusem nicicand, era prima creatura umanoida din istoria omenirii. Statea in centrul craterului inconjurat de lava care se ridicase fiind pe punctul de a trece de varful peretilor de stanca ai vulcanului. Creatura parea a fi un foc viu, un corp de magma inconjurat de flacari haotice. Creatura parea furioasa si continua sa scoata niste urlete prelungi, pline de ura, dar ura fata de ce? Tatal meu a inteles pe data ca eram cu mult depasiti de situatie si a trimis un semnal de alarma unchiului meu, eram sigur ca odata ce primea mesajul acesta va veni cat de repede va putea. Mama parea terifiata, a insistat sa coboram imediat si sa ne adapostim pana ajungeau ajutoarele insa tatal meu ramasese nemiscat, fascinat de aceasta descoperire. Mama, nemaiputand asista la un astfel de spectacol odios m-a luat de mana tragandu-ma in jos spre baza vulcanului insa ghininul a facut ca eu sa ma impiedic si sa declansez o mica alunecare de bolovani care s-au ciocnit zgomotos de pamant. Creatura a tresarit si si-a focalizat atentia catre micul nostru grup. Cu un raget fioros creatura s-a napustit catre noi si a inceput sa arunce cu limbi de foc catre tata care tocmai isi daduse seama de ce era pe cale sa se intample. Chiar daca era putin ruginit, instinctul sau de vanator de creaturi si-a facut inca odata datoria, astfel tata s-a putu feri cu usurinta de proiectilele distrugatoare ale urmaritorului nostru insa situatia continua sa arate ingrozitor. Tatal meu si-a dat repede seama ca sansele noastre de a scapa era minime asa ca i-a strigat mamei mele sa ma ia si sa fuga cat timp el avea grija sa intarzie creatura. Cu lacrimi in ochi, mama m-a luat de mana si ne-am indreptat impreuna spre nava, fugind, in timp ce eu aruncam o ultima privire in spate unde il vedeam pe tatal meu facandu-i fata eroic acelui monstu vulcanic.
Ajunsi la nava, mama mi-a spus sa ma ascund si sa ii astept iar ea a plecat inapoi la locul unde avea loc incinsa batalie. Stiam ca impreuna, parintii mei facusera fata unui numar urias de situatii nefavorabile si eram sigur ca vor iesi invingatori si de aceasta data. Nu stiam cat timp statusem singur cand am vazut coborand din nori hidroavionul unchiului meu si am iesit pe punte pentru a-l intampina si a-i explica situatia. Dupa un scurt dialog in care i-am povestit in mare parte ce se intamplase el s-a echipat cu o centura si o pusca ciudata si ne-am indreptat impreuna spre zona unde speram ca lupta continua. Am ocolit o stanca gigantica si am vazut monstrul de foc chiar in momentul in care acesta mi-a incininerat parintii folosindu-si mana ca un aruncator de flacari. Deznadajduit, prins intr-un cosmar, am cazut la pamant plangand. Spre surprinderea mea unchiul meu nu si-a pierdut calmul si, dupa ce a incarcat pusca, a trimis incredibil de precis un proiectil care s-a infipt drept in abdomenul creaturii care, cu un urlet prelung, a cazut la pamant. Din corp nu-i mai iesea foc ci, dimpotriva, puteam vedea linii albastre ramificandu-se pe toata suprafata de piatra din care era construita creatura, ca niste vene de gheata.
- Ce era acel obiect, unchiule? am intrebat cu voce tremuranda.
- O capsula cryogenica, insa asta nu-l va incetini pentru mult timp. Trebuie sa plecam de-aici.
Parea atat de sigur pe el, niciodata nu-l vazusem atat de serios. Ne-am urcat impreuna in hidroavion si am decolat in graba, pe geam am vazut o explozie de foc venind dinspre vulcan si un val de cenusa a inconjurat insula. Am jurat sa ma razbun pe acea creatura si sa-mi dedic viata vanarii si extirparii tuturor acestor abominatii ale naturii. Insa este cu adevarat natura sursa acestor dezastre, acestor monstrii fara suflet? Datoria mea este sa aflu, in onoarea parintilor mei care au luptat vitejeste si care au vazut intotdeauna creaturile ca pe ceva uimitor, maiestuos, care merita protejat si studiat insa tot ce pot eu sa vad este cruzimea de care au dat dovada aceste creaturi si cei ce i-au creat, fie ei oameni sau zei.
- Antrenamentul tau va incepe de indata ce ajungem acasa, acestea au fost singurele cuvinte pe care unchiul meu mi le-a adresat in timp ce ne indepartam de locul ce fusese fatal pentru parintii mei.
