Jurnalul unei fete bolnave de cancer[#Wattys2016]

Capitolul douazeci si unu

Deschid ușor ochii ,încercând sa înlătur ceata ce se afla in fata mea.E a șaptea oară cand fac ascet lucru.In fiecare dimineața ma trezesc cu el langa mine pe patul de spital.Din fericire mai am doua zile de recuperare,iar apoi pot sa ma întorc fericita acasa.Mana mea sta odihnita pe abdomenul lui acoperit de un tricou,iar peste pătura subțire.Cealalta mana a mea ii dezmiarda parul dezordonat,iar picioarele imi sunt încolăcite in jurul picioarelor sale.Cred ca a obosit atâtea zile sa doarmă cu mine.Un geamăt scurt ii scapă cand ii conturez ușor musculatura proeminentă prin tricoul gri,urmat de numele meu...

E prea fericit totul între ei,asa ca ,imi pare rau ca o sa stric totul cu o m..... .