Jurnalul unei fete bolnave de cancer[#Wattys2016]

Capitolul douazeci si patru

Stăteam amândoi pe canapea si ne uitam la film in timp ce Matt alerga pe langa noi.Picioarele lui micuțe nu stăteau locului nici o clipa.Seamana cu mama lui.Am inceput sa radem atunci cand micuțul a scos limba la noi pentru ca ne uitam prea insistent.
-Mami,vleau tolt de ciochi!spune el așezându-se in brațele noastre.
-Si tati vrea!spui tu.
-Tort de ciochi sa fie atunci!Cine ma ajuta?
Doua mâini pe care le iubesc erau ridicate in aer.Va ador!