Kidnapped ( A Harry Styles FanFiction )

.8.

M-am trezit. Harry statea pe marginea patului, asezat intr-un colt.
-Iti e foame?
-Da.
A tacut.
-De ce m-ai adus aici?
-Am vrut.
-O sa ma gaseasca intr-un final.
-Nu am nimic de pierdut. Pot sa mor oricand. Nu imi e frica de nimic.
-Si a meritat sa imi distrugi viata? Pentru ca ai vrut?
-Da. Nu imi pasa de tine. E la fel ca inainte.
Vorbele sale ma speriau. Era nebun. Firea mea, destul de timida si speriata nu imi permitea sa avansez discutia in punctul in care puteam sa il enervez.
-Mi-am inceput dimineata prost din vina ta. O sa platesti, a zis el inainte sa iasa.
A venit peste cateva minute cu niste mancare, mai mult decat indestulatoare.
-Du-te si spala-te. Sa nu stai mult si te atentionez sa nu incerci sa fugi. Nu vei reusi oricum, a spus batjocoritor.
Am mancat putin, Harry deja plecase. M-am dus in baie, unde mi-am urmat aceeasi rutina ca data trecuta.
Holul era intunecat, din cauza lipsei de ferestre care era in casa, ce adapostea atatea evenimente oribile. Rapitorul...
Nici nu stiam daca eram singuri in casa.
M-am dus pana in capatul holului pentru a inspecta circumstantele unei posibile evadari. Nu avea sa fie acum. Dupa cum a spus Harry, nu voiam sa incerc...acum.
Cand am ajuns in camera, Harry era pe pat. Cu o miscare usoara a mainii, mi-a aratat un loc gol de langa el.
M-am asezat, purtand din nou doar un tricou.
-Dezbraca-te, a zis. Era o situatie asemanatoare ca atunci cand mi-a spus sa il sarut. Acum mult mai grav.
-Sau sa o fac eu? A intrebat retoric, aproape ridicandu-se din pat.
Nu o sa ajungem bine...
M-am dezbracat de tricou, material atat de fragil ce ma acoperea si imi oferea atata siguranta.
-Vreau un spectacol. Cum stii tu mai bine. O sa te recompensez si eu dupa, spune intr-un final dupa ce m-am uitat la el inspaimantata.
Rahat...