Kidnapped ( A Harry Styles FanFiction )

.13.

Schimbarea de atitudine a lui Harry m-a lasat in ceata. Nu ca m-as plange, acum macar nu ma mai trateaza mizerabil. Harry statea aproape mereu cu mine, in intimitatea camerei 'noastre'. Era plin de compasiune, asigurandu-se ca sunt mereu in regula.
Intr-o dimineata, cand stateam amandoi in pat si mana sa imi mangaia coapsa intr-un ritm perfect, mi-a marturisit:
- Brooke, nu vei intelege niciodata cat de rau imi pare.
Confesiunea sa, sub forma unui murmur, m-a facut sa-l iert fara sa ma gandesc. Parea o oglindire pura a sufletului sau murdar, care imi provocase atata durere cu doar cateva zile in urma. Poate prea usor de dobandit a fost iertarea mea, dar daca as fi ales sa fiu suparata pe el tot timpul, situatia mea s-ar fi inrautatit. 'Spun asta cam des in ultima vreme', mi-am zis.
- Brooke, cred ca sunt bolnav. A zis el, luandu-mi mana si punand-o mecanic  pe fruntea lui transpirata. M-am uitat la el nedumerita.
- Sunt indragostit? Buzele lui au format un monolog ilogic pentru mine. Il priveam cu ochii intre-deschisi, tacuta, rugandu-ma sa nu repete ce tocmai spusese. Nu, sigur nu era indragostit. Nu de mine cel putin. El si-a intors privirea spre mine, ca un reflex automat, incercand sa gaseasca o cale de descifrare a zbuciumului din capul meu. De ce ar zice asta? Lipsa mea de reactie l-a inspaimantat pentru o clipa. Totul se petrecuse atat de brusc, si era o atmesfera atat de groaznica intre noi, incat buzele mele eliberasera un scancet de groaza. Nu ca urmare a ceea ce spusese Harry. Ci la ce urma sa spun eu.
- Si eu sunt...
Ochii lui Harry, care pana atunci erau melancolici, se ridicara, formand niste riduri de expresie in jurul lor. Zambeau. 
- Da? Vocea lui, ca un chicot ma luase pe nepregatite.
Chiar eram indragostita? De el? De cine altcineva? Chiar voiam sa ii spun adevarul?
- Adica...uhm...lucrurile au mers bine inre noi si...
Discursul plin de disperarea a fost oprit de buzele lui Harry, ce a inchis cuvintele pe care nu mai avea nevoie sa le auda in ganduri interioare pe care nici eu nu stiam daca sa le cred. Da, asta da rasturnare de situatie. Nu m-am opus, l-am sarutat inapoi.
- Am multe lucruri sa iti marturisesc. Doar asteapta-ma, te rog. Fruntea lui s-a lipit de a mea. Cuvintele sale erau dulci si rugatoare. Fiecare actiune sau cuvant pe care mi le adresa ma faceau sa il iert cat mai mult, spre totalitatea pe care o asteptam amandoi.

Double update yayz
#400 de citiri la primul capitol. Multumesc mult!