"Când doua persoane diametral opuse se întâlnesc, atunci apare scânteia"
-Anonim
Eva Hill este o femeie puternică, frumoasă și ambițioasă, la doar cei 24 de ani, a realizat multe cu ajutorul inteligenței sale. Viața ei pare ușoară și minuantă dacă e...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Durere. Acesta este singurul sentiment pe care-l am în acest moment. Capul îmi zvâcnește, o senzație de greață mă acaparează. Gustul amar din gură mă face să scuip pe jos. Pleoapele refuză să se deschidă din cauza luminii puternice, întreg corpul fiindu-mi amorțit. Când în sfârșit ochii au acceptat să mi se deschidă, privesc în locul unde am scuipat văzând sânge. Gem ușor de durere ducându-mi palma dreaptă la gură, ștergându-mă de lichidul roșu care se pare că venea din buza mea. Sâsâi ușor din cauza usturimii buzei inferioare, apoi îmi așez palmele pe suprafața moale pe care mă aflu ridicându-mă încet în fund privind în jurul meu.
Mă aflu într-o cameră. O cameră parcă aranjată pentru regi. Îmi umezesc buzele rapid cu limba care cere hidratare, apoi îmi duc mâna dreaptă pe frunte putând simți mai bine cum zvâcnește.
-Ahh.. gem eu clipind destul de lent.
Unde dracu mă aflu? Tot ce-mi amintesc este că dansam în clubul acela..cu Bell. Bell! Unde e Bell? Oh, Doamne, Hayden, Dean, ei unde sunt?
Ahh..nu te mai impacienta așa Eva, o să te doară și mai tare capul.
Mai privesc încă o dată în jurul meu și încep să mă minunez de ce se află aici. Cum am mai spus, totul pare ca fiind aranjat pentru regi, patul mare și moale în care mă aflu, pereții tapetați, mobila sofisticată, toate în nuanța albastrului regal, cu linii fine de culoare aurie. Am chiar și un balcon. Dau să mă ridic din pat pentru a merge spre el, dar observ un pahar cu apă pe noptiera de pe partea dreaptă a patului meu, așa că îl iau, dar mai întâi îl miros. Nu este nimic suspect, doar apă, așa că beau fără să mă mai gândesc la altceva.
După ce beau toată apa, pun paharul de unde l-am luat, apoi mă ridic în picioare. Starea de amețeală îmi reapare simțind cum picioarele mele nu mă vor ține mult dacă mai am această stare. Acea senzație dispare după câteva secunde în care m-am obișnuit cu propria greutate corporală. Încep să mă deplasez către draperiile deschise. Deschid ușa balconului, fac câțiva pași mărunți privind în jos la picioarele mele goale, apoi îmi ridic privirea înainte rămânând blocată de peisajul pe care-l am în fața ochilor.
Unde dracu mă aflu? În America clar nu mai sunt. În fața mea se află o grădină mare, înflorită în care patrulează o grămadă de oameni îmbrăcați în negru și cu puși în mână. Această imagine mă sperie al dracului de tare încât nu știu dacă pot să mai fac vreo mișcare. Abia acum observ că mă aflu la etajul patru, astfel încât mă tentez să privesc mai spre zare văzând albastru. Marea.
Unde dracu mă aflu?!
Aud ușa camerei mele cum se deschide, iar eu instantaneu mă trezesc la realitate, întorcându-mă în cameră dau de o servitoare ce are în mâini o tavă plină cu mâncare, îmbrăcată în uniformă neagră cu șorț alb, părul roșcat al femeii prins într-un coc. Femeia pare a fi mai mică ca mine, nu îi pot da mai mult de 21 de ani. Uimirea i se poate citi pe fața angelică, ochii ei albaștrii ca marea atrăgându-mi atenția cel mai mult.
