Atracție Periculoasă

Capitolul 8- Eva

"Clipped wings, I was a broken thing
Had a voice, had a voice but I could not sing
You'd worn me down
I struggled on the ground
So lost, the line had been crossed
Had a voice, had a voice but I could not talk
You held me down
I struggle to fly now
But there's a scream inside that we all try to hide
We hold on so tight, we can not deny
Eats us alive, oh it eats us alive
Yes, there's a scream inside that we all try to hide
We hold on so tight, but I don't wanna die, no.
I don't wanna die,
I don't wanna die
Oh!
I

don't care if I sing off key
I found myself in my melodies
I sing for love, I sing for me
I'll shout it out like a bird set free
No I don't care if I sing off key
I found myself in my melodies
I sing for love, I sing for me
I'll shout it out like a bird set free

I'll shout it out like a bird set free
I'll shout it out like a bird set free."

-Bird Set Free-- Sia

"Nu o să pierd mizeria asta de cursă. Nicio târâtură blondă nu mă poate învinge, refuz să mă fac de râs.

-Eva, încetinește! aud urletul Bellei, din casca mea.

-Nu o să o las să mă facă iar de râs. țip la rândul meu.

-Știu că ți-a făcut viața grea, dar nu merită. țipă iar în cască, iar eu apăs și mai mult pe accelerație.

-Îmi pare rău, Bell. zic și încerc să dau casca jos.

-Stai..nu înțelegi..e o curb..

Aud aceste cuvinte murmurate în casca mea de pe scaunul din dreapta. Conexiunea s-a dus atunci când sunt doar concentrată pe ce este în fața mea, adică spatele mașinii ei. Privirea mea plină de ură se blochează brusc atunci când mașina roșie dispare din fața mea luând-o la dreapta. Panica mă cuprinde rămânând nemișcată din cauza zidului cu care voi face contact. Un fior îmi tranversează rapid întreg corpul lăsându-mă să mă mișc iar, astfel încât să învârt volanul la dreapta, dar e prea târziu și frâna nu merge.

Apăs frenetic pe pedala de frână dar pur și simplu nu merge. Respirația mi s-a îngreunat, un nod și-a făcut loc în esofagul meu, iar inima mai are puțin și-mi iese din piept.

-Aaaaaaa..."

-Aaaaaaaa..

Țip cât mă țin plămânii în timp ce mă ridic în fund, pe mijlocul patului. Fruntea îmi este transpirată, de pat, întreg corpul îmi este transpirat din cauza visului. Oh... Au apărut din nou aceste coșmaruri. Nu trebuia să fac nebunia aia de la cursă. Unde mi-a fost capul atunci când am deschis portiera mașinii lui Hayden, apoi am azvârlit blonda oxigenată cu o palmă care m-a usturat și pe mine și m-am așezat pe scaunul din dreapta a bărbatului frumos și oarecum misterios?

-Haide, Eva. Ești mai bună de atât, nu te mai gândi, nu te mai gândi, nu te mai gândi.. îmi spun cu voce tare în timp ce mă ridic din pat.

Merg spre baie cu palma mâinii drepte lipită de frunte, pentru a face un duș rece ca să mă trezesc. Am nevoie de o cafea tare și o sesiune obositoare de cumpărături ca să nu mă mai gândesc la tot ce s-a întâmplat.

Mă dezbrac de pijamaua transpirată și o arunc în coșul de rufe. Mă bag în cabina de duș și dau drumul apei reci, care îmi dezmiardă întreg corpul cu rapiditate. Mă preling ușor pe sticla cabinei de duș ajungând să stau cu fundul pe podeaua rece a cabinei. Lacrimile încep iar să mă invadeze atunci când îmi aduc aminte de acea seară în care mi-era scris să mor, să mor de-a binelea.

Bat cu pumnul în podeaua cabinei și încerc să-mi abțin suspinele. Sunt o lașă! Credeam că pot face față, credeam că nu voi fi marcată pentru tot restul vieții, dar se pare că așa voi fi mereu. Oh, la dracu! Nu m-a durut așa tare nici când mi-am dat seama că părinții mei adevărați nu m-au vrut, nimic nu se compare cu senzația de libertate, iar faptul că nu mai pot conduce asta mă face să fiu ca o pasăre în colivie, nu voi mai fi eliberată niciodată. Simt că o să mă sufoc aici, pe lumea asta, nu mai suport tot ce mi se întâmplă. Uneori îmi doresc să nu mă fi născut.

Tresar brusc și mă opresc din suspinat atunci când aud ușa de la intrare trântindu-se. Oh..Ethan. Aseară nu a venit acasă și s-a găsit acum la ora asta atât de devreme.

-Eva! aud strigătul fratelui meu în timp ce bătea în ușa camerei mele pe care o încuiasem special pentru a nu fii deranjată.

Mă ridic în picioare sprijinindu-mă de peretele băii. Opresc apa și îmi storc părul. Mă șterg rapid, apoi îmi iau o lenjerie intimă pe mine și arunc pe mine halatul pufos de culoare neagră. Îmi înfășor părul într-un prosop apoi ies din baie în timp ce-mi iau papucii de casă în picioare.

Bătăile din ușă încă nu s-au oprit și vocea groasă a fratelui meu încă îmi pronunță numele. Descui ușa și apăs pe clanță privindu-l cu o față neutră pe fratele meu.

-Eva. zice el privindu-mă oarecum îngijorat și îndurerat.

Este vânăt la față și observ o oarecare ezitare a lui în ceea ce provește brațul său.

-Ce ți s-a întâmplat? îl întreb cu glas slab în timp ce-i analizez întreg corpul.

-Asta vreau să te întreb și eu. zice și îmi prinde încheietura trăgându-mă până la canapea.

După ce ne așezăm, Ethan mă privește cu fața lui de "știu ce ți s-a întâmplat".

-Eva, de ce te-ai urcat în mașina aia? întreabă acuzator și eu îl privesc urât.

De unde știe el? A fost iar pe pistă? El crede că nu știu, dar adevărul este că i-am auzit pe Dean și Bell vorbind despre asta. Spuneau că nu ar trebui să-mi zică nimic, că trebuie să aflu singură. Nu sunt supărată pe Ethan, sunt furioasă, ard de nervi, dar nu trebuie să-i arăt asta. Trebuie să-i arăt că cu mine nu-i de joacă, el ar trebui să știe cel mai bine, dar se pare că nu înțelege.

-Ethan, nu mai bine îmi spui mie de ce ai concurat la cursă? Iar? îl întreb acuzator, iar fața lui se albește instantaneu.

Înghite în sec, nu știe ce să mai zică. E blocat, se vede bine că îi este frică de reacția mea. Deschide gura ușor încercând să zică ceva, dar o închide la loc.

-Ethan, sunt dezamăgită de tine. zic aspră.

-Eva..te rog.. spune el trist.

-La dracu, Ethan. zic nervoasă ridicându-mă în picioare. Știi de când știu Ethan? De două luni! De două luni aștept. Am vrut să văd dacă pot avea încredere în tine, dar nu pot avea, nu atâta timp cât tu nu-mi spui ce faci cu adevărat. La Bill la garaj, nu? Unde sunt banii de pe munca ta? Îți zic eu, în modificările de la mașina cu care concurezi. Crezi că eu nu știu? Acum ești bătut de cine știe cine și din cine știe ce motiv, îți place așa? întreb exasperată. Oh, și ca să știi nu mi s-a întâmplat nimic, sunt bine așa cum trebuie să fiu mereu ca să pot fi aici să te opresc din a face prostii. continui cu morala care sigur nu va avea niciun rezultat.

Expresia feței lui este una vinovată. Se simte vinovat și așa și trebuie. Nu mai stau în aceeași încăpere cu el, plec în camera mea unde mă trantesc în pat și mă încolăcesc închizând ochii. Adorm în cele din urmă.

Ultimul gând. Sunt ca o pasăre în colivie.

******

Bună seara! Ce faceți? V-am plictisit sau continui cu scrisul?

Roxx☺