Prizoniera unui Conte cu sange rece.

Capitolul 3

Tocmai trecuseră cele 5 zile.

-Mai e puțin și trecem de vale. Mai durează doar o jumătate de zi!

Zise Olivia luând o bucată de pâine din coș.

Sofia se uita gânditoare la pajiștile care păreau că nu se mai termină.

***
Era seară târziu,iar căruța se opri brusc.

-Ce s-a întâmplat?

Intreabă Sofia speriată,ridicându-se din căruță.

-Am ajuns!

Râse Hans.

-Aha...Cred cã aici ne luăm rãmas-bun...

Zise Sofia întristându-se.

-A nu nu! Poți să vi oricând în sat! O să intrebi de noi iar cineva iti va raspunde!

Zise Olivia cu un zâmbet cald.

-Mi-a părut bine!

Zise Hans urcându-se în căruță.

Sofia le făcu' cu mâna după care se întoarse și porni să caute palatul Contelui.

Mersese doar câteva minute și se pusese ploaia.

-Fir-ar să fie!

Zise furioasă Sofia punându-și gluga de la capă în cap.

Peste aproximativ 2 ore ajunse în fața palatului Contelui. Era imens din piatră,cu un gard viu. Intră pe poarta uriasă.

Curtea era imensă,împânzită de flori. În fața palatului era o fântână arteziană,înconjurată de lalele.

Ploaia se puse și mai rău. Sofia era udă leoarcă,așa că se hotărî să bată la ușă.

După câteva secunde,se deschise ușa. Înăuntru era un bărbat înalt,înaintat în vârstă.

-Da,domnișoară!

-Ăă,eu...eu!aș dori să stau de vorbă cu Contele Stephan.

Zise Sofia cu fața în pământ.

-Contele Stephan nu este momentan...

Nu apucă să termine că un alt bărbat,mai înalt,șaten și cu o postură bine îl intrerupe.

-Lawrence? Ce se întâmplă?

Zise el uitându-se la bărbat.

-Domnișoara...ar dori să vorbeascã cu dvs.

După acestea,bărbatul întoarse capul și o văzu' pe Sofia. Rămase cu gura căscată și cu un zâmbet ciudat pe față.

-Păi...poftește-o!

Zise el îndepărtându-se.

-Puteți intra...

Sofia păși înăuntru...era mobilat cu foarte bun-gust. Mobila era rustică. Erau scări uriase pe două părți,multe uși pe care nu stia unde duc fiecare.

Lawrence,îi arată biroul Contelui. Sofia păși timidă. Îsi ridică privirea și îl văzu' turnând în două pahare,whisky.

-Cum te cheamă,fată frumoasă?

Zise el dându-i paharul de whisky.

-S-Sofia Swan.

Zise timidă luând în mână paharul și închizând ușa.

-Eu sunt Stephan. Probabil ai auzit despre Contele Van Der Miux...tatăl meu.

Zise Stephan luând o gură din paharul cu whisky.

-Despre asta...tatăl meu a fost prieten cu tatăl dvs. ...și,și aș dori,dacă ați putea să mã primiți și pe mine...

Stephan se uită lung la ea,iar după un moment de tăcere,zise:

-Dacă îmi aduc aminte,tata mi-a zis ceva despre un prieten care l-a ajutat să se întoarcã înapoi după ce se ratacise. Cred ca in cazut ăsta,aș putea să îți dau ceva de lucru...

Sofia zâmbi,semn că da și asa își fãcu' curaj și luă o gură din pahar.

***
Era prima ei zi de lucru. Făcea de toate. Încă de la prima masă  lui Stephan îi plăcu' mâncarea gătită de ea.

La ora două după-amiaza,Stephan chemă tot personalul să le dea o veste.

Cam atât! ❤
Sper că v-a plăcut capitolul 3!
Scuzați greșelile!